Dimineață cu aspiratorul silențios
adun pielea de pe jos, unghii,
mirosul de ceapă, urmele de praf de pe mobile,
scame.
Pubelele înghit tăcute gunoiul reciclat.
E atâta liniște de-mi pare că aud
rugăciunile mamei și vântul care bate
dinspre țara mea.
Trag apa peste ziua de ieri.
Din lac se ridică o ceață lăptoasă
și se urcă în vârful muntelui
desenat pe geamul de la bucătărie.
Oftez! (Dorina Stoica)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu