„Sunt ciudat dar România rămâne
Paradisul meu”( Ben Todică)
Vaslui 23 iulie 2014
Soarele își cam face de cap
de la un timp. E toiul verii, unii au plecat deja în concediu. Dar iată că
neținând cont nici de căldură și nici poamele prea din pripă coapte ce-mi
dau de treabă în aceste zile fierbinți când mai degrabă aș sta în casă cu
draperiile trase ori pe banca de sub
nuc, am aceptat (cu multă tragere de inimă de ce să nu recunosc) invitația
domnisoarei Geta Modiga, motorul viu al Centrului Eminescu așa cum îmi place să
spun de fiecare dată (deranjând pe câte un ”prieten” comun), de a merge la
Vaslui în ziua de 23 iulie (Sf. Foca în calendarul ortodox), fiind convinsă că va fi o activitate deosebită
așa cum a și fost de altfel. Dar să încep cu începutul.
Asociația Bibliotecarilor din Romania Filiala Vaslui și Colegiul
„Anghel Rugină” au organizat Colocviul Științific „Ben Todică- ambasadorul românilor de pretutindeni în dialog cu
vasluenii”, moderator dr. Valeriu Lupu. Gazdă primitoare doamna Valentina
Lupu președinta Asociației
Bibliotecarilor din România Filiala Vaslui cu nelipăsitul zâmbet, elegantă,
distinsă, a primt cu drag oaspeții de seama scriitori, artiști plastici,
profesori și oficialități locale în
spațiul generos al Sălii Multimedia de la Colegiul Economic “Anghel Rugină” din Vaslui. Au fost prezenti
domnul primar al municipiului Vaslui Nicolae Pavel, distinsul eminescolog scriitorul hușean domnul prof. Teodor Codreanu împreuna
cu scriitoarea prof. Lina Codreanu, poetul și criticul literar Petruș Andrei
împreună cu doamna Livia Andrei, Geta Modiga bibliotecar responsabila Centrului
Eminescu și subsemnata DS cu nevrednicie, neînsemnată între atâtea persoane
însemnate, impsibil însă de trecut cu
vederea chiar și de către acei care ar dori să nu mă vadă. Printre
organizatorii activității țin să amintesc pe doamna prof. Vasilica Grigoraș care
m-a recunosut și pe care am avut onoarea și bucuria să o cunosc, administratorul
blogului „Grădina cu lecturi” unde mi-a câteva dintre scrierile mele.
Domnul Ben Todică despre
care am aflat acum câțiva ani de pe net și al cărui blog http://bentodica.blogspot.ro/ îl
citesc când primesc (și nu numai) linkuri spre anumite postări de la domnia sa,
este un român de toată cinstea ce consideră și acum după mulți, foarte mulți
ani de când a plecar din țară, că România este Paradisul său.
Născut pe meleaguri vasluiene,
în comuna Puiești, satul Ezer din părinții
Aurica și Gheorghe, a plecat din țară în anul 1979 și s-a stabilit în
Melborne Australia unde trăiește și în prezent. Are dublă cetățenie româno-autraliană
și vorbește fluent limba italiană, engleză și bineânțeles limba română.
Artist independent,
cineast, producător de emisiuni TV, jurnalist brodcaster, inginer de sunet,
scriitor, director de cinematograf, de post de radio, sudor, electronist,
mașinist extracție, operator TV, zilier, proces worker și multe altele, acest
român impozant cu barba neagră și ochi pătrunzători este o dovadă a faptului că
există și români adevărați ce încă își iubesc țara și militează pentru
promovarea și păstrarea valorilor ei chiar dacă le-a fost dat să trăiască la
celălalt capăt al lumii. El ține permanent o legătură vie cu românii din țară și
din diasporă prin filmele realizate, intervențiile la postul de radio și Tv dar
și prin postările pe blogul domniei sale iar numele dat de prieteni de “ambasador al românilor de pretutindeni”
și-l merită cu prisosință.
Dovadă adusă spre întărirea
celor scrise de mine mai sus este nominalizarea în anul 2007 pentru înaltul
titlu de „Australianul anului 2007”( „Australian
of the year 2007”) datorită contribuției deosebite în comunitatea
românească prin realizarea de emisiuni
în limba rămână la postul ch. 31 TV Melbourne unde a fost și director un timp.
Remarcabilă este
contribuiția sa în domneniul jurnalistic și eseistic prin articolele publicate
în multe reviste din țară și din străinătate. De asemenea pe blogul său pe care
îl întreține și administrează de mai mulți ani, pe lângă activitatea domniei
sale sunt publicate texte literare ale unor autori din țară și din străinătate.
Și articolele de pe blogul lui Ben Todică sunt preluate de alte site-uri și bloguri
astfel încât mulți dintre noi ne bucurăm unii de scrierile altora și să avem o
legătură trainică și continuă favorizată de tenica modernă ce evoluează foarte
rapid și care este acum la îndemâna oricui dorește să o folosească.
A publicat cartea în două
volume„Între două lumi” la o editură
din Timișoara în anul 2009, carte ce a fost lansată prin duplexuri România-
Australia la Biblioteca Caldeon din Capitală și la Biblioteca N. M. Spătaru
din Vaslui. O frumoasă lansare a făcut și poetul pueștean Petruș Andrei la
Puiești, localitatea centrul de comună a satului Ezer unde s-a născut Ben
Todică.
Activitatea la care am
fosti invitați ne prijlejuește o întâlnirea virtuală , un duplex Vaslui –
Melbourne constând în vizionarea unui fragment din lung-metrajul documntar “Drumul
nostru” realizat de
cineastul Ben Todică și schimbul de impresii despre românii din țară, despre
România actuală și cea trecută, realizări, demolări, speranțe, doruri,
împliniri dar și nostalgii, într-un cuvânt două lumi unite printr-o punte timp de două ore prin intermediul tehnicii moderne .
Filmul documentar “Drumul nostru” din care am vizionat un fragment, este un monument înălțat spre a sfida timpul. Ben
Todică ni-l propune ca pe o „eliberare din anonimat”, „din
iadul uitarii”, o realitate ce nu poate fi respisă, obsesiva si puternica,
născuta din forța nostalgiei simțită în fiecare imagine vizionată. Filmul este o călătorie în prezent cu întoarcere
în trecutul nu prea îndepărtat din care sentimentul de apartenență la neamul
din care s-a născut este pregnant și copleșitor. El trebuie vizionat în
obscuritatea unei încăperi, în liniște pentru ca trecutul și prezentul să
reconstituie ființa fiecăruia dintre noi acei care simțim românește oriunde am
fi, așa cum ne-a recomandat cineastul Todică.
S-au purtat dialoguri cu românul australian îndrăgostit veșnic de
țara natală România cea de toate zilele și de toate orânduirile, cu bune, cu
rele, așa cum o știe fiecare dintre noi
și cum o vedem cu ochiul mai curat și
mai plin de speranță ori doar cu cele rele și urâte, omorâtoare de
speranță în viitor.
Au dialogat cu Ben Todică domnul
primar Nicolae Pavel mandru (are și de ce) de orașul pe care îl administrează
și de vasluenii săi atât de urât prezentați în media pe nedrept adeseori,
remarcabilul scriitor Teodor Codreanu, binecunoscutul și iubitul poet Petrus Andrei,
sculptorul Gheorghe Alupoaie acel care a făcut bustul lui Eminescu din curtea
bisericii din Edmonton Canada prin grija vrednicului de pomenire Constantin
Clisu plecat la Domnul, subsemnata cu ceva bâlbe pe care le pun pe seama
emoției, de un optimism ce a stârnit ilaritate, Geta Modiga ce a lansat invitația
să se facă un duplex Bârlad- Melbourne, domnul Teodor Praxiu excelent vorbitor
dar din păcate prea puțin încrezător într-un viitor luminos al României pe care
s-o fi plictisit să-l tot aștepte de vreo 25 de ani, doamna prof. Vasilica
Grigoraș precum și ceilalți organizatori . Un trio format din elevi ai
colegiului au cântat acompaniați la chitară o frumoasă baladă folk ce l-a
bucurat nespus pe protagonistul acestul inedit eveniment vasluian.
După mai bine de jumătate de zi petrecută în orașul reședință de județ cu
oameni calzi (desigur cuvântul potrivit ar fi pe o caniculă de aproape 40
grade „răcoritori”), timp în care ospitalitatea
a fost la cote maxime cu mult peste așteptările mele, am purces spre Bârladul
nostru iubit ce nu poate fi comparat cu nimic, nici chiar cu Melbournul
domnului Todică și al altor români cumsecade (unde nu voi ajunge decât poate în vis).
Odată sosită acasă m-am
oprit lângă fântână, am scos o găleată de apă rece din măruntaiele pământului
și m-am refugiat cu ea cu tot sub nucul din fundul grădinii. Vă spun de aici din Paradisul meu pe cuvânt
de moldoveancă și de poetă de mâna a doua (cu indulgență ), nu este răcoare mai
românească și mai plăcută decât cea de sub nuc într-o după- amiază din toiul
verii când soarele face doar ce vrea el.
Am consemnat cu drag astăzi
24 iulie 2015, spre informare dar și neuitare,
Dorina Stoica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu