miercuri, 18 martie 2020

Mai iartă-ne Doamne odată,


Florile de cais au miros de clor,
seara coboară tăcută
și-odată cu ea o neliniște
mută.
Pe străzi e aproape pustiu,
prin grădini e verdeață și
ninge lin cu petale de flori
de cireș. Port mască pe față.
A venit primavera, e cald, e bine!
Te iubesc, frate însă te rog,
stai la un metru distanță de mine!

Măinile transpiră în mănușile
cauciucate.  La ușa bisericii
lumea și multele ei păcate…
Între noi și noi parcă
se trage-o încet o cortină.
Lumina în noaptea de Paște
o să vină, ori va sta sub obroc,
în carantină?

Mai iartă-ne, Doamne odată
suntem răi dar primăvara-i
nevinovată.
(Dorina Stoica)