Confluente Literare : Dorina Stoica

Confluente Literare : Dorina Stoica: Confluente Literare : Dorina Stoica

Noiembrie trist

Din ganduri triste

impletesc taceri

in prag de iarna

zgribulita-n ploi.

S-a ofilit in frunza

ce-a sarutat pamantul

tot verdele si seva

din noi.

Se-mpodobeste codrul

cu strae-autumnale

si ne zambeste luna

facandu-ne cu mana

pana la primavara.

Se-ntinde rece timpul,

in muguri doarme iarna

sub asternut de frunze

se zamislesc iubiri.

Au amortit si greeri.

E toamna e noiembrie.

In vatra arde focul.

In inima e frig!

de Dorina Stoica

Imaginea nu-mi apartine, este preluata de pe internet

Odihna

Ma odihnesc in Tine

ca intr-o baie calda

iar sufletul mi-e plin 

ca un pahar.

Ma scald in rugaciune 

ca in mare

si ma innec, nevrednica

in har!

Ma-nalti usor,

pe fir de gand purtata

As vrea sa urc 

mai sus, mereu mai sus

si...sa ma lasi,

acolo sus, uitata

la capat de drum 

ce are, numai dus!

de Dorina Stoica (din "De la poezie la Rugaciune")

Ascuns intre cuvinte si taceri poetul George Irava

Desavarsit as spune in acest volum de sonete ce poarta numele “Tacerea din cuvinte” poetul George Irava a facut sa straluceasca o zi minunata de toamna astazi, la Centrul Eminescu din Barlad. El este asemenea unui bijutier iscusit ce slefueste versurile cu migala de parca ar slefui diamante de mare pret. Citind poezia domniei sale ramai uimit oarecum confuz si nelamurit. Ca sa intelegi putin ai nevoie de a doua si poate de a treia lectura. Dar nu intelegerea tacerii din cuvintele sonetelor este in primul rand delectarea cititorului ci muzica lina ce izvoraste din versurile mestesugit alcatuite cu talent si profesionalism. El este un poet enigmatic, subtil, dificil de inteles si mai dificil de comentat. Din tacerile poetului strabat usoare, abia auzite zgomote indepartate de viata, estompate de timp.

Alcoolul nebaut, femeile neiubite, iubiri trecute, sarbatori petrecute in singuratate, ingeri ferecati in piatra, lacrimi impartite cu Universul sunt temele frecvente ale celor aproape 100 de sonete. Poetul nu este in comflict cu nimeni, nici macar cu timpul sau egoul sau. El  isi accepta tristetea ancestrala ca pe ceva firesc. Zapezi, iarna, lacrimi, pietre in care dorm statui, sunt elemente ce-i umplu tristetea dar dincolo de toate acestea se intrevede Lumina si speranta Invierii.

In sonetul "De m-am nascut" poetul isi face autobiografia si ne spune ca, s-a “nascut in zodia tacerii” are un “frate geaman” al carui nume e “Cuvantul”  iar ei ”iubesc aceiasi Doanmna” (poezia).

As minti daca as spune ca am inteles pe deplin poezia domnului Irava desi am intarziat pe cate un vers sau o strofa si am memorat cateva. El jongleaza cu cuvintele carora le da sensuri neasteptate, noi, la care nici nu te-ai  gandit, dandu-ti prilej de meditatie.

Acest volum pare a fi materializarea unor trairi profunde, a unui prag existential  la capatul vremii, izvorat din mentalul poetului in care nu permite accesul oricui si din care nu ne lasa sa intelegem decat atat cat doreste domnia –sa.

Tacerea se afla inchisa in cuvinte iar cuvintele alcatuesc sonete ce asteapta a fi dezbracate de sensuri precum statuile asteapta sa fie dezbracate de piatra. Pentru el padurea nu e padure, piatra nu e piatra, tacerea nu e muta iar cuvintele vorbesc prin ele insele. George Irava poetul, traieste eteric  la hotarul dintre cele doua lumi, cea reala si cea imaginara. Uimitor este sa descoperi puritatea si nevinovatia de miel a poetului acestor sonete care  poarta in suflet regretul “c-am ratacit cararea care sue”. Daca pornind de la ideia acestui vers, reluam lectura sonetelor din aceasta perspectiva, vom descoperi un George Irava discret, smerit, care, cu timiditate de prunc si maturitate de om trecut prin viata priveste spre cele divine, as putea afirma fara teama de a gresi ca aceste poezii sunt o marturie discreta a unui om ce crede in Nemurire, in Rastignire si in Inviere.

Dorina Stoica

Sfantul Mina si pocainta crestinului pierdut

Paşii m-au purtat intr-o zi la biserica ce are patron pe Sfantul Mina din din orasul in care locuiesc. Suferisem o paguba şi nadejdea nu-mi era decat la Dumnezeu si la Sfintii Sai. Auzisem despre acest sfant vorbindu-se cu respect dar si cu teama. Am intrat cu sfiala si m-am inchinat la icoana din pridvor iar apoi am lasat pomelnicul la sfantul altar.
Viata mergea inainte cu bune si cu rele. Uneori seara ingenuncheam si citeam "Acatistul Sfantului Mina", asa cum imi spusese parintele, cand am dat pomelnicul.

"Bucura-te, lumina celor pagubiti,

Bucura-te, taina care destainuesti nelegiuirea,

Bucura-te al umilitilor izbavitorule,

Bucura-te aflatorul lucrurilor pierdute,

Bucura-te aducatorul lor in starea in care au fost"

(din Acatistul Sfantului Mina)

Au trecut mai bine de doua saptamani de cand fusesem la acea biserica, cand, intr-o dimineata m-am trezit cu gandul la biserica de care apartinusem in perioada cand locuiam intr-un cartier de blocuri din centrul orasului. Ca din senin mi-am amintit de vizita pe care mi-o facuse intr-o zi parintele, impreuna cu doi consilieri, rugandu-ma sa fac mancare pentru pictorii care lucrau la pictura bisericii.
Nu mergeam la biserica, in acea perioada fiind intr-o goana continua dupa cele materiale. Am refuzat politicos dar fara vreo urma de regret sa ajut biserica. Au trecut multi ani de atunci, ani in care necazurile m-au facut sa batatoresc drumurile spre biserici si spre manastiri.
Cateva zile nu m-am gandit decat la osteneala celor care cu munca si cu banul lor au trudit pentru sfantul lacas, iar constiinta ma mustra atat de tare incat nu-mi puteam gasi linistea. Gandul salvator nu a intarziat sa vina. Voi merge la biserica aceea, voi sta la urma si ii voi spune parintelui ce ma apasa pe suflet.
Luand cu mine o suma de bani am mers duminica la biserica de care apartinusem dar unde nu am contribuit cu nimic la renovarea aceteia, desi mi s-a cerut doar sa fac de mancare la cativa oameni.   La sfarsitul Sfintei Liturghii i-am aratat parintelui chitanta ca dovada a achitarii unei foarte vechi datorii. Nu mica mi-a fost mirare cand, acesta mi-a raspuns punandu-mi mainile pe crestet, doar printr-un zambet plin de bunatate ca si cum m-ar fi asteptat in fiecare duminica sa vin asemenea fiului risipitor si sa spun: "Tata am gresit la cer si inaintea Ta."
Dupa un timp, Sfantul Mina, mare facator de minuni, m-a ajutat sa ies din necazul in care eram. Atunci am inteles ca sfintii sunt mijlocitorii nostri catre Dumnezeu si ne asculta intodeauna rugaciunile dar ne ajuta si sa ne indreptam viata amintindu-ne de pacatele si de datoriile noastre, mustrandu-ne putin aici pentru a nu patimi in viata vesnica.

Dorina Stoica (Acest articol a fost publicate pe crestin ortodox.ro)

Cartile din carti se scriu? MINCIUNI și HOȚII

Mai zilele trecute (30-1 sept. 2015) am ajuns la mănastirea Hadâmbu de pe lângă Iași la al doilea hram, Acoperământul Maicii Domnului. În pangarlul mănăstirii cartea "Darul lui Dumnezeu pentru poporul care stigă" de la editura Cristimpuri unde a fost publicată poezia furată "Îți mulțumesc Doamne" ce-mi aparține, se vindea cu prețul umflat de 20lei ( mult prea mare pentru o carte de 111 pagini). Cristian Șerban, editorul de la Cristimpuri a promis că va scoate poezia mea din carte dar pesemene primul tiraj încă nu se vanduse. După ce a pus în vânzare 9000 de exemplare, a mai scos o ediție în care și-a publicat două poezii ce-i aparțin (și pe care desigur le-a semnat, nu cumva să-i fure cineva "capodoperele" și să le atribuie vreunui sfânt, Doamne ferește! 

Cărtile din cărți se scriu?

O vorba românească foarte populara spune "peștele de la cap se-mpute" și bine zice! Oare ce rost mai au legile dacă multora nici nu le pasă de ele?

Așa cum spuneam și în postarea perecedentă "Dileme si manuscrise" mi s-a furat o poezie. Poezia în care mulțumeam lui Dumnezeu pentru binefacerile pe care le-a revarsat asupra mea.

Domnul Cristian Serban editor si coautor al cartii în discuție "Parintele Arsenie Boca Darul lui Dumnezeu pentru poporul care striga", în care apare poezia mea, iși exprimă nedumerirea, cum de mă revolt doar mi-a făcut onoarea să atribuie poezia mea unui sfant, Părintelui Arsenie Boca!

Recunosc, sunt un consumator de astfel de carți având tendința să iau de bun tot ce se scrie despre un sfânt (în cazul de față unul în devenire), sau altul. De fapt nu prea este așa! Multe dintre aceste cărți sunt povești inventate de autori care transformă viața curată a unui sfant în marfă că deh, astfel de cărti se vând bine.

Cartea a apărut la editura Cristimpuri din Ploiesti în 2013 luna  iunie (cred) si are un tiraj de 9000 exemplare având ca editor si coautor pe Cristian Șerban împreuna cu un grup de tineri și părintele Pantelimon Muntean în vârstă de 88 de ani de la mănăstirea Turnu, fost duhovnic al mănăstirii Ghighiu. În ultimul capitol al cărții "Rugăciuni speciale" apare poezia Îți mulțumesc Doamne ce-mi aparține. Autorul scrie la subsolul paginii că această poezie face parte dintr-o carte unicat, dăruită de părintele Arsenie Boca unei creștine. L-am rugat pe domnul editor să-mi arate o fotocopie a cărții din care a luat poezia. Și-a recunoscut vina, dar nu că ar fi furat și ar fi mințit prin cele afirmate la subsolul paginii (după cum se poate citi pe imaginea de mai jos), încălcând Legea Dreptului de autor, ci doar pentru discomfortul pe care mi l-a creat.

Poezia mea din cartea  publicată în 2009/ aceiași poezie furată și atribuită părintelui Arsenie Boca și publicată în cartea apărută în 2013 la Editura Cristimpuri

Pagina cu datele cărților, a mea cu toate drepturile ce-mi aparțin și a editurii Cristimpuri de asemenea cu drepturile de autor...

Dupa ce mi-am revenit din starea de perplexitate generată de descoperirea poeziei mele ce deja fusese publicată la Editura Sfera din Barlad, în placheta de poezie religioasă, De la poezie la Rugaciune
reeditată în 2010, am încercat sa aflu câte ceva despre autorul cărtii  Darul lui Dumnezeu pentru poporul care strigă și să iau legatura cu el.
Iată cum a considerat de cuviința domnul  Cristian Serban să rezolve această problemă :

"Buna seara

Nu am ce iertare sa mi cer, doar ca am gresit ca nu am trecut numele dvs..In rest pentru o carte frumoasa si iubita de credinciosi nu am de ce sa ma scuz…

Daca as avea un leut pentru fiecare om care mi a furat idei, pasaje si carti intregi, as fi milionar..fara exagerare….Eu am lasat intotdeauna de la mine, asteptand plata care va veni poate din CER…

Sunt o multime de creatii inchinate Parintelui Arsenie Boca, ce au fost tiparite sau preluate, un fel de folclor…Eu consider ca nu am furat nimic…Si altii au luat de la mine cu lopata, nu cu picatura si nu m am suparat…

Ca sa nu mai lungim discutia…

Stiti ca de regula, autorului i se da un procent de 10 la suta din cartea pe care a scris o

Dvs la aceasta carte de 112 pagini aveti o contributie de 1,5 pagini ceea ce inseamna 1%

Avem un tiraj total de circa 9000 de exemplare pe care le am vandut cu 5 lei..Deci autorului normal ii revine suma de 4500 lei…Contributia dvs de autor fiind de 1% inseamna ca va datoram suma de 45 de lei…

Va rog sa ne trimiteti adresa postala sa va punem banii

Va asiguram ca vom scoate poezia din carte si vom cerceta sa nu ne mai atingem alta data de creatiile dvs

Va multumim si va cerem iertare pentru disconfortul creat"

 Citind cele scrise de acest domn ce deține și un titlu de doctor în teologie și privind titlul cărții "pentru poporul care strigă" îmi cam vine să strig: "părinte cum de-i lași să-ți facă toate astea?" Și când te gândești că aceasta carte are și o prefață scrisă de un înalt Ierarh îți pui mâna în cap și poți să-ți tragi și o palmă!. Măcar respectul pentru numele acestuia putea să-i responsabilizeze atunci când au dat drumul cărții pe piața de consum.
Titlul postarii mele este o intrebare pe care mi-am adresat-o mie dar si celor care imi citesc blogul. "cărțile din cărti de scriu? " ori de pe internet se iau gata scrise de alții mai fără doctorate?
Îl rog pe acest domn să se comporte demn așa cum stă bine unui creștin si să-și ceară public scuze pentru greșeala făcută, ce putea fi evitata dacă dădea  o căutare citând primul vers din poezie. Să se gândescă la faptul că suntem plătiți cu aceiasi monedă cu care plătim și nedreptatea ce-o facem astazi cuiva, maine ne-o va face si nouă altcineva.
Dorina Stoica

Dileme si manuscrise

 Ieri pe facebook a aparut o postare cu o pagina dintr-o carte in care era poezia mea "Iti multumesc Doamne" publicata in cea de-a doua editie a plachetei de poezie religioasa "De la poezie la rugaciune" aparuta la editura Sfera din Barlad in 2010 dupa ce fusese publicata in cateva reviste si pe multe bloguri si situri literare cu precadere pe situl crestin ortodox.ro unde eram colaborator. La subsolul paginii persoana care a alcatuit cartea (pe care insa nu am aflat-o inca) scrie ca aceasta poezie este o rugaciune foarte veche publicata acum multi ani intr-o carte ce se presupune ca ar fi scrisa de parintele Arsenie Boca, carte unicat.Cu speranta ca lucrurile se vor limpezi, ca persoana care a facut postarea va arata pozele cu respectiva carte, datele de identificare si eventual si acea carte unicat in care a aparut poezia rugaciune "Iti multumesc Doamne" ( daca acea carte exista) mai jos pun cateva fotocopii ale unor manuscrise (mai am si altele) ale unor poezii rugaciuni ce inca mai cred ca-mi apartin...!!!.
Nu aduc nici o vina domnisoarei R. C. Maria care a aratat poezia prietenilor pentru ca i-a placut dar o rog sa lamurim impreuna aceasta dilema.
Vor spune unii ca la urma urmei totul este de la Dumnezeu si nu conteaza cui a fost dat un anumit dar, conteaza doar ce impact are asupra oamenilor si daca  a bucurat suflete.
Eu cred insa ca un om credincios trebuie sa fie o persoana onesta si credibila in care poti avea incredere si eu asa vreu sa raman si sa nu existe nici cea mai mica indioala ca tot ce am publicat sub iscalitura mea imi apartine mie si nu altcuiva.

http://confluente.ro/Atentie_scriitori_se_fura_dorina_stoica_1386172716.html