Ferestre în ziduri
Dorina Stoica
Am cunoscut-o pe doamna Dorina Stoica în urma cu aproape doi ani, la hramul Catedralei Episcopale din Huși. În jur erau diverse personaje, mai mult sau mai puțin cunoscute, însă „mirosul” domniei sale era cel pe care voiam să-l simt în acele momente. Nu puțini din cei care au cunoscut-o pe Dorina Stoica și au scris despre ea, au regăsit-o în propriile-i versuri „Un poet poate fi recunoscut/ după felul cum miroase. El are mirosul unei/ camere bine aerisite în cea mai geroasă/ dimineață de februarie.” (Un poet…volumul Ferestre în ziduri, Editura Rafet, 2023)
O mână de om, doi ochi ce vor să cuprindă doar frumosul lumii din jur, o voce care îngenunchează insensibilitatea, o smerenie care te obligă să-i afli resursele…asta aveam în fața mea și-mi doream să cunosc mai mult. Ceva ne-a legat de la început. Să fie amprenta împrejurimilor băcăuane unde amândouă am văzut lumina zilei, să fie o nevoie de a-L descoperi, în permanență, pe Dumnezeu? Cineva ne-a adus împreună…
Nu era nici locul, nici timpul, dar nici nu a fost nevoie de prea multe cuvinte pentru a întrevedea, împreună, întâlniri viitoare. Și nu, nu pentru noi, nu pentru a sorbi împreună o ceașcă de cafea, ci pentru a deschide larg ferestrele unor suflete împietrite, chircite de vină și de dor în spatele unor ziduri gri, prin care șuieră singurătatea, neîncrederea și deznădejdea.
Într-un mediu blamat, în care tulburările de comportament nasc monștri dacă generalizăm, etichetăm și rejectăm fără măcar a înțelege și a pansa, doamna Dorina Stoica, „condamnată la închisoare pe viață,/ în trupul prea mic pentru o inimă/ atât de mare” (În orașul acesta… volumul Ferestre în ziduri, Editura Rafet, 2023), a avut bunăvoința de a păși cu încredere. Entuziasmul propriu și dorința de a schimba percepții au adus laolaltă membri ai Cenaclului Alexandru Vlahuță și artiști amatori din Bârlad, spărgând zidurile (pre)judecăților umane.
Sfântul Paisie Aghiritul spunea: „Mărimea de suflet și sensibilitatea sunt harisme firești…Dacă un astfel de om ar pune în valoare sensibilitatea moștenită, ea ar deveni cerească”. Astfel, în incinta Penitenciarului Vaslui, versul rostit sau cântat a ținut loc de rugăciune pentru zeci de persoane private de libertate prezente la două activități organizate în colaborare cu doamna Dorina Stoica. „Nu psihicul tulburat constituie adevărata problemă, ci sufletele deconectate relațional. Avem nevoie de comunități vindecătoare în care să ne conectăm profund unii cu alții” spune dr. Larry Crabb în „Conectarea interpersonală – O viziune absolut nouă”. „A primi și a dărui căldură, în aceste momente, înseamnă enorm” a scris un deținut într-o felicitare pe care, tremurând, i-a înmânat-o doamnei Dorina, în numele celor prezenți.
Când doamna Dorina Stoica m-a rugat să vorbesc astăzi despre cartea domniei sale, Ferestre în ziduri, am fost puțin descumpănită. M-am întrebat de unde venea încrederea de a-și lăsa opera, gândurile, trăirile pe seama cuvintelor mele. Căutând înțelesul versurilor sale, am pătruns tot mai adânc în propriile trăiri, unele amorțite de vreme și vremuri.
Mihaela Moisa
