Frumoasa mea Moldova

Moldova tara frumoasa, nascatoare de sfinti

Petru Voda -rugaciune la mormantul parintelui Iustin Parvu

Cu oameni harnici, buni, credinciosi, cuminti.

Moldova cu Ceahlaul ascuns dupa nori

Si codri adanci unde canta in zorii de zi privighetori. 

Vatra straveche si sfanta cum alta nu este

Moldova taram fermecat de poveste.

Hora din deal - din cartea "Raiul in care am fost"

Hora din deal

Priveam lanurile nesfarsite de grau de pe dealul din fata casei bunicii si le vedeam cu fiecare zi cum isi schimba culoarea si devin sub arsita soarelui fierbinte de iulie tot mai blonde si mai unduitoare asemenea codanelor satului. In acea dimineata ne-a trezit odata cu rasaritul soarelui zgomotul infernal facut de combinele rosii, uriase care abia se strecurau pe ulita spre tarlalele cu grau pentru a incepe treeratul. Cele doua femei asemenea tuturor satenilor erau plecate pe camp odata cu primii zori.
Mergeam si noi cand ziua se sfarsea iar soarele cobora spre asfintit cu traistile pe dupa gat sa aducem boabe ramase de la treerat pentru multimea de pasari de pe langa casa.
Sambata toata suflarea cobora in sat dupa ora pranzului. Se vorbea despre hora din deal, prilej de mare bucurie dupa o saptamana rodnica de munca. In aceasta zi fierbinte de vara se aduna tot tineretul de prin sate, se legau prietenii noi, se intalneau prieteni mai vechi si se puneau la cale viitoare casatorii si logodne. Pentru acest eveniment special venea sa cante fanfara de la Valea Mare renumita in toata valea aceia, se aprindea un foc urias la miezul noptii, se dansa si se canta pana dimineata. Era evenimentul cel mai asteptat al verii.
Mare bucurie si la noi in ograda!
De dimineata impreuna cu matusa, nu tocmai tanara dar nici batrana ca sa nu mai spere as-i gasi un mire pe masura, surorile mai mari isi calcau rochitele cu multe volane si jupoanele cu dantela alba scrobite strasnic. Fierul de calcat infierbantat cu carbuni, nu se odihnea nici o clipa.
Ce mult imi placea acest fier de calcat! Era pus bine intr-un colt si statea prafuit pana cand aparea o ocazie speciala. Nu aveam voie sa ma joc cu el desi imi era foarte drag metalul dantelat si cocosul din varful capacului. In ziua aceia de dimineata era scos,sters bine de praf, scuturat, iar talpa era frecata cu o carpa aspra pana ce te oglindeai in ea. Cu un cleste era umplut cu jaratec si lasat sa se incinga bine. Mi se permitea sa-l vantur ca sa fie carbunii mereu incinsi si cu toate ca era destul de greu, urmaream cu nespusa placere cocosul de la varf, ce parea ca-si ia zborul intr-un nor de cenusa argintie. In timp ce faceam aceasta treaba deosebit de importanta ele isi puneau parul pe moate si isi vopseau unghiile cu lac rosu dintr-o sticluta pe care o aveau ascunsa intr-un loc tainic, doar de ele stiut. Nu lipseau maimutarelile din fata oglinzii care trecea dintr-o mana in alta neobosita.
Ma tot invarteam pe langa ele, straduindu-ma sa fiu utila si cautam momentul potrivit sa le intreb daca voi merge si eu la marea petrecere din deal. Cu rochita cea buna in mana asteptam sa termine de calcat si fara a-mi pierde speranta o netezeam cu fierul aproape racit iar inima imi batea tare, de teama ca nu a vor lua nici in acest an.
- Du-te in gradina si ada niste porumb in lapte, sa coacem in jar la focul de tabara de pe deal- imi spuse matusa.
- Vreti sa plecati fara mine -am scancit nemultumita si neancrezatoare.
- Lasa ca te asteptam!
Am plecat in sila iar alesul porumbului pentru copt a durat ceva timp nefiind o treaba usoara. Cand m-am intors cu sacosa grea, curtea era pustie. Am alergat in casa dar nici urma de surori sau de matusa. Doar o unda firava de eau de cologne de lacrimioare plutea in aer...
M-am aruncat plangand pe pat si eram atat de mahnita. incat nu voiam decat sa mor. La varsta aceia credeam ca moartea este un fel de somn din care te trezesti atunci cand iti trece supararea.
Dintr-odata lacrimile au disparut. Pe masa sticluta cu oja uitata din graba parca pe mine ma astepta. Am luat-o cu multa bucurie si pe musamaua noua am inceput sa desenez o hora si un foc de tabara pe un deal pana ce s-a golit sticluta. In timp ce desenam mahnirea a trecut asemenea unei ploi repezi de vara sau asa cum le trec copiilor supararile. Am iesit pe prispa sa ascult famfara si sa vad focul care lumina petrecerea. In acele momente imi doream sa treaca timpul mai repede, sa nu mai fiu un copil atat de mic ci domnisoara, pentru a putea merge la hora din deal.
Odata cu racoara noptii, bratele iubitoare ale bunicii au coborat peste mine iar din palma ei aspra de munca au rasarit doua cuburi de zahar, bunatati pastrate in lada de zestre incuiata, menite sa aduca un zambet in ochii unui copil.

Venim la tine Maica

Venim la tine Maica

Azi, dangat lin de clopot

se-nalta catre soare.

Veniti cu mic cu mare

la Sfanta Adormire,

a Maicii sarbatoare.

Veniti cu toti, crestini

veniti sa ne-nchinam

La Maica noastra draga

genunchii sa-i plecam.

Vazduhi-i plin de ingeri

ce canta pentru noi.

Prohodul Adormirii.

Azi am uitat de plangeri,

de griji sau de nevoi.

N-am aur Maica Sfanta,

nici bani sa-ti daruiesc

Dar am inima plina

de haru-ti ingeresc.

Cu lacrimi de iubire

privesc la chipu-ti sfant

cel far-asemanare

in cer sau pe pamant.

O, Maica celor multi...

Cu totii te iubim.

E ziua Adormirii,

la tine poposim

cu flori si cu iubire

azi, sa te praznuim.

Acopera-ne Maica

cu sfantu-ti omofor

si roaga-te la Fiu-ti

pentru acest popor.

(Dorina Stoica)

Locul Adormirii Maicii Domnului - din cartea "De Florii in Tara lui Iisus"

Locul Adormirii Maicii Domnului

Ne îndreptăm pe jos spre Biserica Mormântul Maicii Domnului care se află destul de aproape de Biserica Agoniei. Ea a fost construită în timpul Împăratului Constantin de către Împărăteasa Elena mama sa, prin anii 323, 333. În timp ce aşteptăm să iasă un grup numeros de pelerini, părintele Roman ne vorbeşte despre ridicarea la cer a Maicii Domnului care a fost purtată de cete de îngeri spre înălţimi. Pentru acei care nu cred aceste întâmplări pot părea neverosimile, fantastice. Din experienţa părintelui ca ghid la aceste Locuri Sfinte dar şi din mărturiile a numeroşi vizitatori reiese că şi în zilele noastre se petrec multe fenomene inexplicabile în preajma acestor locuri străvechi atinse de sfinţenia Maicii Domnului, a Mântuitorului şi a Sfinţilor Apostoli.

Maria, Maica Sfântă venea adeseori să se roage aici, în grădina Ghesimani. În timp ce se ruga, Arhanghelul Gavril a apărut şi i-a vestit că va pleca din această viaţă. După aflarea veştii s-a întors acasă pregătind cele necesare îngropării sale. A împărţit celor săraci tot ce avea, s-a împăcat cu toată lumea şi apoi s-a  aşezat pe patul său unde a şi adormit rugându-se pentru pacea între oameni, pentru tot sufletul cel întristat şi necăjit care are nevoie de mila şi ajutorul lui Dumnezeu. 

-         La înmormântare, Apostolii au fost aduşi pe norii cerului de către alai de îngeri. Aceştia cu mare procesiune au dus-o la mormânt. În văzduh erau cântări minunate de slavă pentru  cea care a fost Maica Domnului Hristos. Iudeii pentru care nu reprezenta nimic au căutat să răstoarne masa pe care se afla trupul acesteia. Unul dintre cei mai înverşunaţi împotriva ei, când a atins masa, mâinile i s-au retezat şi au rămas lipite, spre groaza celor prezenţi. Atunci Apostolii i-au spus să se roage împreună cu ei şi mâinile s-au lipit la loc. Datonie (acesta era numele lui) a devenit creştin, impresionat de cele ce i s-au întâmplat. Sfântul Apostol Toma a ajuns cu trei zile mai târziu, după ce  Maica Domnului a fost pusă în mormânt. A fost deschis mormântul unde se mai afla doar giulgiul ce o acoperise, dovadă a faptului că trupul ei fusese ridicat la cer de către îngeri. 

      Mai târziu în mod minunat Maica Domnului s-a arătat lui Andrei şi lui Epifanie în biserica din Vlaherne.

-         În acest loc, cineva dintr-un grup de pelerini ruşi, acum câţiva ani a făcut  poze aşa cum majoritatea dintre dumneavoastră faceţi. Când a descărcat pozele, într-una din ele, deasupra capului preotului care slujea se poate vedea un glob albicios în interiorul căruia se distingea o faţă omenească. Astfel de sfere ies în pozele făcute cu camere digitale în bisericile de aici dar cu precădere la Sfântului Mormânt, lângă Capela Îngerilor. Unui pelerin, într-o poză făcută când avionul se afla deasupra Ierusalimului, i-a ieșit un astfel de glob în interiorul căruia se putea distinge clar imaginea Maicii Domnului cu pruncul Iisus Hristos în braţe.

 Coborâm cu emoţie cele 45 de trepte şi ajungem în biserica ce adăposteşte, în dreapta altarul Sfinţilor Părinţi ai Maicii Domnului Ioachim şi Ana iar în stânga Altarul Sfântului Iosif, cel care a fost soţul vârstnic al Maicii Domnului.  După ce ne închinăm la cele două  altare, ne grupăm lângă părintele ghid şi coborâm ceva mai jos unde se află cripta care marchează locul Adormirii şi de unde ar fi fost ridicată de către îngeri cu trupul la cer. În spatele mormântului aşezată tainic, ni se descoperă icoana Ierusalimiteanca, mare făcătoare de minuni, la care ne închinăm cu evlavie şi unde fiecare ar dori să poposească ceva mai mult, dar rândul e mare şi trebuie să ne grăbim. Este îmbrăcată în aur iar chipul minunat al Fecioarei nefăcută de mână omenească, ne zâmbeşte cu multă dragoste de mamă a tuturor creştinilor. În mod miraculos icoana nu a fost udată de apa ce a pătruns în mormânt în anul 1989. Altă dată, în anul 1947, când au avut loc inundaţii s-a ridicat pe apa care a inundat încăperea şi a închis geamul prin care pătrundea apa. Este locul unde de sute de ani au avut şi au  loc vindecări ale celor care se roagă cu multă credinţă.

Una dintre cele mai impunătoare  biserici aflată aici este Adormirea Maicii Domnului din Muntele Sion (Hagia Sionului). Ea aparţine mănăstirii benedictine din Ierusalim cu sediul pe Muntele Sion aproape de Poarta Sionului.  A fost construită pe locul dăruit Uniunii Germane din Israel în anul 1898. Este monumentală şi a fost zidită în vremea lui Ioan al II-lea al Ierusalimului sfinţită fiind în luna aprilie din anul 1910. Are forma cilindrică iar de-a lungul pereţilor interiori este un număr însemnat de capele şi altare. Coborâm scările în spirală pentru a ajunge în subteran, unde străjuită de frumoase coloane se află cripta pe a cărei masă de marmură statuia din abanos a Maicii Domnului adormită, ne oferă o privelişte imposibil de uitat.

 Ne grupăm lângă grilajul care protejează locul pe care trupul stă întins diafan pe lespedea de piatră şi după ce părintele citeşte o rugăciune îi cântăm Măicuţei noastre Fecioara Maria, cu lacrimi de bucurie în ochi făcând să vibreze liniștea duhovnicească a bisericii

„Apărătoare Doamnă pentru biruinţă mulţumim,/ Izbăvindu-ne din nevoi aducem ţie,/ Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi./ Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită,/ Izbăveşte-ne din toate nevoile,/ ca să strigăm ţie,/ Bucură-te mireasă pururea Fecioară.”

În decursul istoriei sale zbuciumate Ierusalimul a fost râvnit de multe popoare deşi nu a avut niciodată bogăţii materiale deosebite. Importanţa sa este de natură religioasă şi spirituală, fiind o cetate sfântă a creştinilor, a credinţei mozaice şi a celei mahomedane. Nicăieri în lume nu te simţi mai aproape de Dumnezeu mai pătruns în adâncul fiinţei tale de suflul divin ca pe pământul sfinţit de paşii Mântuitorului Hristos.

Mă rog în taină pentru familia mea, pentru copilaşii şi bolnavii pe care îi port în gând şi în suflet dar şi pentru biserica de care aparţin ce poartă hramul Adormirea Maicii Domnului şi care are mare nevoie de reparaţii. Mă despart cu greu de acest loc plin de încărcătură spirituală. Imaginea Fecioarei adormită întinsă pe catafalcul de marmură îmi va rămâne întipărită în suflet toată viaţa.

Am urcat pe Muntele Tabor - din cartea De Florii in Tara lui Iisus

Am urcat pe Muntele Tabor

Continuăm călătoria îndreptându-ne spre Muntele Tabor, locul unde Mântuitorul s-a schimbat dumnezeieşte la faţă în prezenţa celor trei apostoli, Petru, Iacob şi Ioan. Sfântul Grigore Palama, pe care îl prăznuim în a doua duminică din Postul cel Mare, a susţinut prin adevăr biblic adevărul conform căruia lumina în care a apărut Mântuitorul pe Muntele Tabor a fost o lumină dumnezeiască care nu avea nici o legătură nici cu cea a lunii, nici cu a soarelui şi nici cu altă  lumină creată sau percepută de om, numind-o „necreata lumină”.

Prima biserică a fost construită aici pe Muntele Tabor de către împărăteasa Elena în secolul IV. Biserica ortodoxă cu hramul Schimbarea la Faţă de pe  Muntele Tabor a fost înălţată de doi români care au şi vieţuit aici un timp. Din păcate nu au mai venit alţii care să continue viaţa duhovnicească. În prezent aparţine greco-catolicilor şi are vieţuitoare maici românce. Înainte de a intra în frumosul așezământ ne oprim la pangar unde, o maică ne zâmbeşte bucuroasă când ne aude vorbind româneste. Admirăm sfântul lăcaş care, aşa cum ne explică părintele ghid, are trei altare, lucru mai rar întâlnit în tradiţia ortodoxă. Astfel altarul central este închinat Mântuitorului Iisus Hristos, iar cele laterale prorocului Ilie şi dreptului Moise. În cele laterale se slujeşte o dată pe an în zilele de prăznuire a celor doi prooroci. Ghidul ne arată o icoană a Maicii Domnului mai deosebită despre care ne spune că ar fi fost găsită într-o sticlă pe malul mării. 

Pare a fi făcută pe o foaie de ziar și are în centru pe Maica Domnului iar pe margini un chenar cu scene biblice şi figuri de sfinţi. Se numeşte Maica Domnului „Trandafirul neveştejit.” Mulţimea de bijuterii din aur şi argint precum şi pozele lăsate sunt dovada multor vindecări miraculoase care s-au petrecut acolo. Ieșind în curte să privim grădina, cactuşii și palmierii, am dat peste cele trei “colibe ” construite pentru a ilustra cuvintele Sfântului Petru care i-a spus Mântuitorului “vom face trei colibe, una pentru Tine, una pentru Moise şi alta pentru Ilie.”

Cea mai mare minune petrecută aici a fost Schimbarea la Faţă a Domnului Iisus Hristos când „a strălucit Faţa lui ca soarele iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17, 2)

Lumina în care a fost învăluit Iisus în Muntele Tabor este prefigurarea celei în care vor fi învăluiţi oamenii care vor învia, „drepţii vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui meu”

(Matei 13, 43)

 În fiecare an, în data de 5 spre 6 august (calendarul pe stil vechi), la sărbătoarea Schimbării la Faţă (18 spre 19 august pe stil nou), în timpul Sfintei Liturghii coboară deasupra Muntelui Tabor un nor care vine dinspre Nazaret şi se aşează deasupra bisericii exact atunci când se cântă Heruvincul. Acei care se află acolo, în acea noapte, sunt martorii acestei minuni care se repetă în fiecare an.

Toată lumea se bucură de coborârea norului ce se desface în mii de mingi de nor pe care le poţi atinge. În aer e un miros nepământesc de brad şi de tămâie iar cei care au asistat la coborârea norului povestesc că au avut o stare de fericire absolută, greu de descris în cuvinte.

În Muntele Tabor, Mântuitorul a vindecat copilul lunatec adus în fața Apostolilor de către tatăl său, care n-a putut fi vindecat de aceștia. Întrebat fiind de ce ei (Apostolii) nu au reuşit, Iisus le-a spus  că „acest neam de diavol nu iese decât cu post şi cu rugăciune,” oferindu-ne şi nouă soluţia vindecării de patimi şi de slăbiciuni. Această poruncă a postului şi a rugăciunii, însuşi Mântuitorul a primit-o de la Duhul Sfânt care l-a trimis în pustie, pe Muntele Carantaniei să postească. Aici a fost ispitit de diavolul prin cele trei încercări; pofta trupului, pofta ochilor, trufia vieţii.

Din curtea bisericii se vede localitatea Nain,

locul unde Mântuitorul a intrat în cetate şi a întâlnit cortegiul funerar care însoțea o mamă văduvă şi plină de durere ce ducea la groapă unicul fiu spre a-l îngropa. Arătându-şi dragostea şi mila dar şi puterea Sa dumnezeiască a înviat pe fiul văduvei din Nain. Ascultând despre cele făcute de Iisus pentru a alina suferința unei mame m-am gândit cum noi, oamenii acestor timpuri,alergăm la mila şi ajutorul lui Dumnezeu când necazurile și neputințele ne doboară şi cum primim de fiecare dată mângâiere. Despre viaţa acestei văduve şi despre schimbarea oamenilor care au fost martorii acestei întâmplări ne-a povestit părintele Roman.

- Văduva, o femeie frumoasă, locuia în Endor. Era căsătorită şi avea un fiu. Primarul acelei localităţi voia să profite de ea şi l-a trimis pe soţul acesteia la muncă silnică unde a şi murit. Femeia a plecat în căutarea lui. L-a găsit legat de o stâncă şi uscat. În locul acela era o apă în care a căzut copilul şi fiind frig noaptea, s-a îmbolnăvit. De la această boală i s-a tras şi moartea. Întoarsă la Endor, neînduplecată în fața insistențelor primarului, acesta a pus să-i dea foc la casa în care locuia. Văduva îşi câştiga cele necesare traiului ţesând la războiul care a ars odată cu casa. Luându-şi fiul bolnav, lipsită de cele necesare traiului, a plecat în Nain unde a întâlnit o familie de oameni vârstnici care i-a primit în casa lor. Datorită bolii, fiul femeii văduve a murit. În drum spre locul de îngropare l-au întâlnit pe Iisus care l-a înviat pe tânărul mort. Localitatea Nain era aproape de Nazaret. Văduva din Nain s-a întâlnit de mai multe ori cu Maica Domnului Iisus, care cunoscându-i viaţa a ajutat-o. Dreptul Iosif, bărbatul Mariei i-a făcut femeii un alt război de ţesut. În semn de recunoştinţă pentru tot binele ce i s-a făcut aceasta a ţesut o cămaşă dintr-o singură bucată, pe care i-a dat-o Mântuitorului când a mers la Nazaret. Primind –o Iisus a spus “ această cămaşă va fi pătată cu sângele meu” proorocind patimile pe care avea să le primească în curând. Ea se află în prezent la o biserică din Franţa-Marsilia. Fiul văduvei pe care Hristos l-a întors din moarte ca să fie sprijin mamei sale, când a murit și a fost înviat era în vârstă de 18 ani. Asemenea oricărui tânăr avea o prietenă pe care voia să o ia de soţie. Impresionat de minunea învierii sale, dar şi de cuvintele Mântuitorului ce propovăduia credinţa cea adevărată, băiatul pleacă spre Capernaum şi îi urmează acestuia însoţindu-l împreună cu prietena sa pe Drumul Crucii la Patimile pe care le-a îndurat. Cei doi tineri s-au făcut propovăduitori ai cuvântului Domnului primind mucenicia şi devenind sfinţii Tomas şi Daria. Iată aşadar unul dintre nenumăratele exemple de oameni care s-au lepădat de toate cele lumeşti  urmând învăţăturile lui Hristos.