Zilele acestea am găsit timp să parcurg o carte pe care am primit-o chiar de la autoare. E vorba de volumul de poezii „Ferestre în ziduri”, autoarea fiind poeta Dorina Stoica din Bârlad. Cartea a obtinut premiul Nicolae Dabija la Festivalul International de Creatie Literarã „Titel Constantinescu” , editia a XVI-a 2023, de la Râmnicu Sãrat, proiect apartinând editurii Rafet.
Soarta a făcut să cunosc autoarea înainte de a-i ști măcar o parte din poezii. Ne-am cunoscut la Mănăstirea Bogdănița, acolo d-na Dorina venind în pelerinaj. Precizez că împreună cu soția, frecvent participăm la Sfânta Liturghie la Mănăstirea Bogdănița. După slujbă, d-na Dorina ne-a recitat una din propriile creații.
O să-mi permit să scriu câteva rânduri despre felul cum am perceput eu poeziile din volumul „Ferestre în ziduri”, în calitate de consumator de cultură. Nu am pregătire filologică și nici nu am pretenții de scriitor. Totuși, îmi permit să evidențiez o carte dacă citind acea carte îmi produce anumite simțiri.
D-na Dorina Stoica este cunoscută ca autoare de literatură religioasă. Poeziile din volumul „Ferestre în ziduri” nu se încadrează la acest gen de literatură însă ne-o descoperă pe autoare ca profund creștină! Poeziile din acest volum sunt despre EA, poeta Dorina Stoica.
Poeziile sunt foarte plăcute, incitante! Ne arată trăirile unui creator care scrie pentru că are de oferit ceva semenilor. Nu se sfiește să-și arate slăbiciunile umane.
Este conștientă că un poet adevărat nu poate să spună decât adevărul! Consideră că
„Poetul e un căutător de perle îngropate
într-un ocean de falsitate, ură, nedreptate,
complot și minciună.
Poetul e vocea Crist-alină a Universului pe care
niciun zgomot nu o poate acoperi!” Fragment din poezia „Un poet…”
Ne prezintă crâmpeie din copilărie, din viața de zi cu zi, din care reiese trăirea creștină.Scrie despre mamă, despre tată, despre primăvară, renaștere, înviere…, copilărie…
„Dar nu azi! Mâine e sărbătoare,
mâine toate se pot întâmpla
cu bucurie, cu durere, cu întârziere,
cu voia lui Dumnezeu
care ne trimite ploaie
ca să înflorească ferestrele.” Fragment din poezia „Mâine”.
Dorina Stoica nu e roasă de ambiții. Nu i se vede suferința pe care o trăiesc unii autori și care lasă să li se vadă frustrarea…Trebuie spus că nici la creatorii de operă literară lucrurile nu merg „uns” de fiecare dată. Există multă muncă pentru a da forma dorită! De aceea, vedem că mulți scriitori se pierd cu firea. Unii devin ipohondri, li se pare că au înțepături la inimă, unii devin irascibili, se ceartă cu toată lumea din te miri ce motiv, iar alții devin paranoici. Unii își fac statui încă din timpul vieții! Nu au răbdare ca opera să „construiască” statuia!
Dorina Stoica e altfel. Și când e rănită(adevărul doare, nu-i așa?), poeta Dorină Stoica nu dă frâu urii. Cum răspunde Dorina Stoica detractorilor?
„Dacă tu ai avea doar un metru cincizeci înălțime
și toți s-ar mira când te văd pentru prima oară
nu în virtual, ci în carne și oase,
ai dovedi că ai înmulțit frumos talantul
pe care și l-a dat Dumnezeu, ei tot ar râde de tine
și te-ar numi, mai întâi, când nu-i auzi,
iar apoi în față, cu dispreț, piticanie,
iar tu te-au ruga din toată inima
să le ierte Dumnezeu răutatea, în timp ce ei
se așteaptă să le faci vreun rău!”
Poezia se numește „În timp ce ei” . Se poate un răspuns mai frumos? De aceea, iubim poeziile Dorinei Stoica! Acestea sunt ca o alifie pentru suflet. Dau speranță, motivează!
Închei cu o poezie cunoscută de-a poetei Dorina Stoica, potrivită Săbătorilor Pascale:
ÎȚI MULȚUMESC, DOAMNE
Autor Dorina Stoica
Îţi multumesc azi, că sunt, pentru ziua de mâine.
Îţi multumesc că am pe masă o pâine.
Îţi multumesc pentru stropii de ploaie,
Pentru fructe, păsări şi flori,
Pentru soarele care răsare în zori,
Pentru cerul cu licăr de stele,
Pentru toate zilele vieţii mele,
Pentru firul de apă izvorât din fântână,
Pentru harul ce-mi poartă a mea mână
Pe-arcuş de vioară, pe pânză, pe piatră,
Pentru viersul ce curge din mine spre Cer.
Multumesc pentru omul blajin şi sincer.
Multumesc pentru haina pe care o port,
Pentru tot ce mă doare şi totuşi suport.
Îţi multumesc pentru cântecul de păsărele
Pentru toate încercările vieţii mele.
Mulţumesc pentru puiul de om ce se va naşte.
Îţi multumesc că ai Înviat în noaptea de Paşte.
Am atâtea lucruri pentru care să-ţi mulţumesc,
Că nu ar fi de ajuns o mie de ani să trăiesc !
Constantin Marafet spunea la lansarea cărții în 2023: „Poetul este lumina dintre generatii, este cel care drãgosteste cuvinte spre înmuierea sufletelor pãgâne, este cel de deasupra cuvintelor, cel care împrãstie umbra din jurul lor si le dã strãlucirea cuvenitã. Poetul luptã cu inertia, cu lasitatea si cu ipocrizia. Poetul luptã cu toate durerile lumii pentru noi. Sã-i fim alãturi!”
Așa spun și eu: Să-i fim alături!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu