Dorina Stoica, recunoscută drept unul dintre cei mai reprezentativi poeți
români de poezie religioasă, publică la Editura Rafet Râmnicu Sărat, 2023, un
volum elegant de 88 pagini, „Ferestre în ziduri”, unde unele dintre cele mai
reușite versuri sunt de asemenea în conexiune cu Dumnezeirea.
Trebuie relevat chiar de la început că lumina planează pagină cu pagină
în această carte căreia îi sporește valoarea tocmai exprimarea directă, cel mai
adesea simplitatea evlavioasă, simplitatea de oracol, simplitatea aceea rafinată
care, prea bine se știe, este arta la suprem.
Iată o carte despre iubirea de Dumnezeu, fără a fi explicit o carte de poezie religioasă, dimpotrivă, pe urmele unui Rainer Maria Rilke sau Dostoievski, în poezii de largă respirație, asistăm la o trecere subtilă de la forumul intim la eul absolut și la veșnicie. iar pretutindeni simțim sigurătatea care o îndeamnă la un dialog cu sine sau cu Dumnezeu.
Îndelungă răbdare ar fi o altă coordonată definitorie: Acele picături, ani
la rând, s-au așezat / pe inima lor, dar n-au vindecat rănile / pe care i le-au
făcut....: Visam că pot trece prin ziduri / ca Iisus cel Înviat, că zbor / cu o
aripă lipsă, Icar răstignit.
Cartea aceasta de poeze este o reafirmare în cunoștință de cauză a propriei identități sub cifrul poetic alimentat de un filonul bogat, inepuizabil. O poezie a căutării de sine, a reinterpretării obârșiilor, răsuciri lirice a unor momente de viață, oscilând între narcisic și luciditate spuse cu franchețe. Iată „Artă”: Când fotografiezi o floare, / inima se strecoară în
aparatul de fotografiat / și rămâne acolo pentru un moment. / Chipurile
oamenilor, în poze, sunt / felul în care îi vezi / felul în care îi simți / felul în
care îi iubești.
Este evidentă poezia gândită pe drumul intuiției spre decriptarea vieții
de zi cu zi, a vieții proprii înainte de toate, a părinților, a lumii. Alegeri lirice pe
calea aducerilor aminte, de o gingășie remarcabilă. Străfulgerări generate de
experiențe proprii, unele abia schițate, altele nemărturisite, subînțelese
Delimitare de propriile alegeri.
„Umbra copilăriei” este unul dintre pomele definitorii. O lecție înaltă
oferă poemele: „Înviere”, „În Parcul de la Teatru”, „Casa-merlc” și altele. Este
excelent ciclul intitulat „Miniaturi”, care o definește surprinzător de bine. Ca
păsări în zare, / ca norii pe cer, / oamenii pier. Sau: Biserica e o arcă. / În arcă
sunt și eu / Cârmaciul e Iisus . Aceste notații încărcate de meditație, prin care
capătă forță poetică, sunt peisaje lirice dintre cele mai realizate. Ele se cuvin
continuate.
Întâlnim la tot pasul spiritualitate curată. Multe poezii sunt ancore
tinzând spre spiritualitate. Sunt și mărturisiri sub altă formă, mult mai aproape
de profan, dar totuși este vorba de mărturisirea credinței. Poeta este ghidată de
Dumnezeul cel din Înalt.
Volumul „Ferestre în ziduri” dezvăluie fără echivoc un poet adevărat,
născut iar nu făcut, a cărui poezie este inconfundabilă! Spiritualitatea atât de
firească poetei, cuprinde dimensiunea sinelui, aceea a comunități și tradiția
prin care se străvăd respectul, înțelegerea culturii și a felului de a fi al celorlalalti.
Omenia și iubirea de asemenea străbat fiecare vers, iată virtuțile glorioase alese ale unei cărți de poezie care înfățișează un suflet de o rară puritate, sufletul plin de poezie și de evlavie al Dorinei Stoica.
Publicată în revista Convorbiri literare nr 11(335)- noiembrie 2023 la sectiunea EX LIBRIS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu