Volumul domnului Itenie Cioriciu
intitulat “Vreascuri de iubire,” un
titlu după părerea
mea nu atât de inspirat, având în
vedere conținutul volumului, dar până la urmă este alegerea domniei sale și trebuie
să o respectăm. Volumul îți oferă o lectură ușoară, relaxantă, pe alocuri
incitantă și provocatoare.Cred că, aceste poezii au fost scrise cu multi ani în
urmă, se simte în ele tumultul tinereții! Poetul nu se face poet nici la 15 ani
, nici la 35 și nci la 5o doar pentru că și-a propus să compună versuri. Poetul
se naște poet!
Versurile acestui volum sunt pătrunse de profundă simțire. Ele dezvăluie
sensibilitatea, senzualitatea dar și masculinitatea unui moldovean neaoș din
satul Sărățeni adus pe lume și crescut cu multă dragoste de către Maria și
Teodor Cioriciu, anume parcă pentru iubire dar și pentru poezie.
“Cătunul în care m-am născut în sânul căruia am
trăit cu intensitate maximă zbuciumata-mi năvalnică copilărie, se numește
Sărățeni și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest colț de rai ce mă definește,
mă inspiră și aduce liniște și pace în sufletul meu. De mic copil sub
oblăduirea tatei și dojana mamei am învățat să fac bine, să iubesc munca , să
fiu cinstit și curat, să am cuvânt și demnitate. Să merg pe drumul vieții cu
duhul umilit și inima înfrântă și smerită, învățând mereu de la tot ce
mă-nconjoară să devin om la înfățișare, la suflet și la faptă”.
Acesta este Iftenie Cioriciu, un om simplu, curat la suflet, așa cum ne
mărturisește, într-o notiță autobiografică pe care ne-a dat-o odată cu volumul
său de poezii, pentru a-l cunoaște și a vi-l împărtăși astăzi dumneavoastră.
Volumul de versuri „Vreascuri de
iubire”, apărut în 2014 la editura Sfera din urbea noastră, cuprinde 57 de
poeme marea majoritate de dragoste pe alocuri erotice. Se simte puternic
influența poeziei lui Mihai Eminescu, fluviu din care epigoni mai actuali ori
mai târzii (acei care scriem poezie), ne-am potolit setea de frumos, dar ne-am
și inspirat, în perioada de căutare a unui mod pesonal de manifestare lirică.
O impresie puternică ne lasă citirea poeziilor închinate mamei sale Maria
Cioriciu faptura cea mai frumoasă, mai buna, mai iubitoare și mai curată la
suflet, icoană vie și idealul feminin pentru fiul Iftenie care atât de mult a iubit-o
încât i-a dedicat un numar de cinci poezii. Citez din poezia „Doar pentru mama mea Maria Cioriciu”: “Aș dori nespus/ O jertfă a-ți aduce,/ Doar
pentru tine,/ Asemeni lui Iisus,/ M-aș răstigni,/ Măicuța mea, pe Cruce,/ Să-ți
fie ție bine/ Pe unde te vei duce/ În drumu-ți spre apus”.
Sau din poezia „Mama”;” Mamă, fior și tremur,/ Fecior
și fică,/ Masă și casă/ Cuptor și pâine/ La rău și la bine”. Este înduioșător felul cum își cântă în versuri poetul dragostea pentru mamă în
aceste timpuri cănd, unii ne amintim rar de părinții bătrâni sau care au plecat
la cele veșnice, preocupati mai mult de cele ale vieții cotidiene.
Cartea de poezie „Vreascuri de iubire” nu are nimic spectaculos, aproape
nimic subtil dar vadeste talent. Un barbat își iubește mama care i-a dat viață,
iubește femeia pe care se straduește să o cucerească pentru ca odată ce este a
lui să o iubească cu pasiune și să se lasă cuprins de bucurii carnale până la
extaz. Femeia iubită este frumoasă, are părul lung iar uneori este inaccesibilă (Amantul).
Cele mai multe dintre poezii, sunt poeme de șoptit la ureche iubitelor,
pentru a le ameți ori îmbăta de parfumul iubirii, sau prietenilor, la o cană de vin de butuc de
pe dealurile Sărățenilor, pentru a-i face invidioși de acest dar minunat de a
se exprima în versuri, dar și pentru succesul (pe care doar îl bănuim ) la reprezentantele
sexului frumos.
Pe parcursul lecturii reconfortant placute, a poeziilor domnului Cioriciu
Iftenie, am întâlnit multe diminutive. Dacă patetismul poeziei feminine nu are nimic
de câștigat din folosirea lor, la poezia
scrisă de un bărbat diminutivele sunt de-a dreptul desuete, dulcegăriile
scăzând valoarea artistică a versurilor.
În poezia „Trecere” care ar putea
fi crezul poetic al domniei sale, Iftenie
Cioriciu își exprimă relația sa cu viața, cu natura și cu timpul care trece
ireversibil. O poezie care mi-a placut, o apreciez și o citez:
„Mă aleargă timpul/ Rebel și
nebun,/ Tropăind sălbatic/ Pe un nor de fum.// Mă stivește vremea prin sinistre
ploi,/ Prin zăpezi din soare/ cu iubiri din flori.// Mă strigă străbunii,/ De
prin rădăcini/ Și-mi spun că aș fi frate și soră/ cu ai mei vecini.// Mă-ndrumă
păcatul/ Să-nghenunchez în rugăciune,/ A doua zi ,altul/ Să-l săvârșesc mai
bine./ Mă învață mama,/ Din eternitate/ Să transform în ziuă/ Mult prea lunga
noapte.//Mă-nfioară totul/ Speriat de toate/ Mă ascund de mine,/ Dar nu și de
moarte./”
Domnul Iftenie Cioriciu este atins de fiorul liric fără dor și poate! Il felicit că a publicat acest volum acum, când iubirile s-au mai așezat așa cum vinul se așează pe drajdie
după ce a fiert și a fost dulce, când părul îi este nins de ani, a dăruit prietenilor sai dar și nouă poeziile sale. Dacă va continua și sunt convinsă că o va
face, m-aș bucura să citesc o poezie mai spititualizată și mai putin erotică
deoarece am întâlnit și câteva poezii închinate dumnezeirii ce promit o
transcedere spre cele înalte. Il felicit și pentru curajul de a se expune public.
Apetitul pentru lectură din marii clasici ai literaturii nu-i lipsește
(fiindu-i și de mare folos), iar locul unde viețuiește e deosebit de prielnic
creației artistice, așa cum ne mărturisește în aceiași notă biografică mai sus
citată.
E un act de îndrazneala să arăți tuturor cele mai intime trăiri, din anii fierbinți
ai tumultoasei tale vieti, exprimate în versuri ! Îi
doresc rod bogat, multe cărți de poezie și de ce nu chiar de proză (deoarece
are condei), pentru bucuria prietenilor, apropiaților săi dar și a noastră a
celor care abia astăzi l-am cunoscut. Libertatea cuvântului există, oricine
dorește și are ceva de impărtășit semenilor o poate face iar prezența domniei
sale si a cărții astăzi prezentată aici, este cea mai grăitoare dovadă.
Dorina Stoica 4 decembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu