Moştenirea

Un om foarte bogat într‑o zi s‑a prăpădit

şi a lăsat vorbă la prieteni că vrea să fie‑nsoţit

de toţi ce l‑au cunoscut, pân‑la locul său de veci.

În ziua înmormântării după sicriu erau câteva zeci

de prieteni întristaţi, căci fusese un om bun,

şi‑au venit toți să‑l petreacă pe ultimul drum.

Când alaiul a pornit către locul de‑ngropare,

a‑nceput să bată vântul şi să picure de ploaie.

Câte unul, pe furiş, s‑ascundea după vreo casă.

Când jumătate era calea, s‑a pornit o ploaie deasă.

Din mulţimea de prieteni numai doi au rezistat

şi au plâns la căpătâiul bunului creştin bogat.

Nu mică le‑a fost mirarea celor care au plecat

Aflând vestea că bogatul prin testament a lăsat

toat‑averea celor care până la groap‑au rezistat.

* 

Tot aşa, Iisus Hristos mântuirea o va da

moştenire celui care va răbda şi va duce

pân’ la capăt Crucea, făr‑a o lăsa.

 de Dorina Stoica