Prietenia virtuală

Să știți că prietenia virtuală chiar există! Mi-a fost dat să particip la conferințe despre cât de nociv este internetul, cum ne face dependenți și cum ne desparte de lumea reală datorită faptului că este comod și este acasă unde poți sta relaxat, îmbrăcat lejer, cu ceva de ronțăit lângă tine și să butonezi conversând pe siteuri de socializare cu persoane cunoscute ori necunoscute din cele mai îndepărtate colțuri ale tarii sau ale lumii.

În lumea virtuală e lesne a fi oricine si orice dorești dacă nu te gândesti că vreodată te vei întâlni cu oamenii care ți-au devenit prieteni aici. Daca vrei cu adevarat să-ți faci prieteni adevarați  în mediul virtual care să devină și prieteni în lumea reala este necesar dar și obligatoriu să fii sincer, sa spui și să arăți cine ești cu adevărat și nu cine ți-ar place sau ai dori tu să fii.

Folosesc internetul de circa 7ani, timp în care nu am avut conturi  pe multe rețele de socializare, fiind fidelă doar unora în care am găsit oameni ce cred în valorile la care mă raportez și eu. N-am așteptat să vina userii spre mine (deși s-a întâmpat și asta adeseori) ci, vizitandu-le profilul mi-am ales persoanele potrivite intereselor și gusturilor mele.

Mulți dintre cei cunoscuți virtual mi-au devenit prieteni și în lumea reală, oameni obișnuiți dar speciali, pe care îi respect, îi admir și cu care împart în fiecare zi bucurii , reusite, esecuri sau tristeți. Am cunoscut multe personalități care nu mi-ar fi fost accesibile niciodata dacă nu era acest minunat mijloc de comunicare!

Asa cum citeam recent într-un articol si "îmi place"sau “+”sunt dovezi de dragoste si de respect pentru cei pe care îi ai în lista deoarece atunci cand postezi un text literar, o pictura proprie sau a unui artist consacrat, o poza, alegi ce e mai frumos si nu pentru a te lăuda, ci mai mult pentru a împărtăși tuturor bucuria de a fi creeat, descoperit ceva frumos , de a fi participat la un eveniment din viata ta sau a altora care ți-a prilejuit admirațe, bucurie , emoție de orice fel.

Nevoia de-a comunica face parte din fiinta noastră "Omul este un animal sociabil" și odată cu înaintarea în vârstă(dar nu numai) a avea cu cine discuta este nu o pierdere de timp ci o necesitate, este ceva benefic util, sănatos și relaxant.

Dacă la serviciu, biserică sau în fața blocului numărul și calitatea persoanelor este limitat, trebuie să accepți pe oricine îti place sau nu, pe internet e lesne a găsi ce cauți, a păstra si a cultiva o relație ori de a renunta la persoanele care nu-ți mai plac sau constați că nu ai nimic în comun.

Hotărârea de a depăși hotarul virtualului și a include sau nu o persoană în viața ta reală îți aparține, nu-ți este impusă nici de împrejurări și nici de necesități sau obligații ci este liberul tău arbitru!

Îmi place că descoper în fiecare zi oameni care au plecat de multi ani din viata mea, rude aflate în alte colțuri ale lumii, foști colegi de serviciu sau de școală pe care i-am uitat sau despre care nu mai știu nimic. Le dau și îmi dau posibilitatea de ne vedea evoluția vietii, familiile, casele, grădinile, copii, nepoții și de a ne bucura de momentele importante ale vieții oricât de departe am fi unii de alții.

Oriunde se găsesc cârcotași, suspiciosi care vor spune "nu-ți pune poze pe internet, nu scrie despre tine, nu fi sincer că te urmăresc, îți culeg datele..."

Păi dacă tu crezi că este așa atunci arată-le fața ta de om frumos!

Sunt convinsă că nu există om care să nu aibă ceva bun, frumos de arătat despre el numai să vrea a se prezinta în fata celorlalți ca o ființă făcută după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, "puțin mai mic decât ingerii" si nu ca un animal care mănâncă, bea, fumează, face sex, își arată mușchii sau goliciunea sipritului a trupului și a creerului.

Cei care se expun în felul acesta în pozele postate ori în texte și comentarii lor uită sau nu cunosc faptul că nimic nu se șterge definitiv de pe internet odată-ce-a fost postat. Asadar e bine să fim cu multă băgare de seamă ce descoperim despre noi și cum ne construim o imagine ce va fi la îndemâna oricui astăzi mâine si mereu vizibila de la un capăt la altul al lumii si cine știe poate chiar mai departe...

Citesc aproapte tot ce apare pe peretele meu dimineața când deschid calculatorul, mai înainte de a-mi începe activitatea zilnică si nu mă zgârcesc deloc în aprecieri deoarece stiu că tuturor le place să aiba parte de puțină atenție și apreciere. Dacă într-o zi nu am putut face nici un bine să bucur un suflet ce se află în spatele monitorului, aceasta cu siguranță pot! 

Dragii mei prieteni din spatele monitoarelor actuali și viitori vă mulțumesc că existați. Vă mulțumesc si celor care trudiți pentru ca noi să socializăm, să ne manifestăm și să comunicăm prin nenumăratele mijloace virtuale alcătuite după gustul și preferințele fiecăruia.

Dorina Stoica 17 martie 2014