Zilele trecute când am scos batista
mi-a căzut din geantă ceva.
Dacă a găsit cineva,
într-o gară unde opresc trenuri
ce se duc pretutindeni în lume,
țara mea
îl rog să mă caute, dar nu
la adresa pe care o știa
ci la alta, aflată undeva
între o apă și-un munte
ce se va scufundă
încet, în ea.
Mai înainte de a o pierde
nu se vorbea prea bine despre ea.
Totuși e singura țară a mea.
O iubesc
și-mi pasă de ea!
( Dorina Stoica)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu