Sunt zile pe care le aștepți cu atâta nerăbdare încât orele par lungi
iar nopțile nesfârșite. O astfel de zi a fost cea de 1 aprilie 2016, o zi
pregătită minuțios și oarecum în taină de către protagonișii unui plan măreț de
poezie contemporană ce poartă numele inspirat de Qpoem!
Dar să încep cu începutul. Am fost adăugată pe acest grup de către
poetul si patronul Editurii Paralela 45,
Călin Vlasie („domnul Qpoem” așa cum l-a numit cineva în ziua cu pricina
și cred că așa îi vom spune când vom vorbi între noi). E un obicei să fii adăugat
pe tot felul de grupuri în care nu te regăsești de nici un fel, drept pentru
care am intrat pentru a vedea despre ce e vorba și a ieși apoi din acea
comunitate sau a încerca să găsesc afinități cu oamenii înscriși iar apoi din
când în când să postez, așa cum fac pe câteva grupuri de mai bine de doi ani de
când sunt pe facebook.
După ce am citit regulamentul și câteva texte postate, am remarcat comentaiile
la postări nu puține, critice, nu doar laudative
la superlativ ca pe cele mai multe astfel de comunități și mi-am dat seama că
ceva se întâmplă.Zile în șir am citit, am tot citit. M-a uimit diversitatea poemelor, libertatea
de exprimare. Am încercat să ma eliberez de rigorile versului clasic, să scriu
așa cum vorbesc, liber rebel fără reguli
și fără inhibiții. Nu aveam însă destul curaj să postez ce am compus în aceiași
manieră cu cele citite. Încurajată și puțin cosmetizată (la text desigur), de o
qpoemistă cu aplecare spre scrisul unora ca mine, am îndrăznit! Și bine am făcut!
Cu fiecare zi au apărut alții poeti, cei mai multi tineri, unii
receptivi la critici, alții reticenți și foarte orgolioși convinși că sunt cei
mai buni, unii dintre orgolioși chiar buni de tot, dar fiecare unic în felul său.
Ca pe niște pui ne-a adunat în jurul său Călin Vlasie, ne-a încurajat,
certat, criticat, lăudat promovat, publicat și sfătuit! Recunosc, nu prea am
avut parte de un cenaclu literar în lumea reală fiind mulțumită să aflu aici o
atmosferă de lucru, interes pentru tot ce se postează și aplecare pe texte.
După ce a început să funcționeze site-ul Qpoem unde postăm textele, ne-am
mutat unii acolo, altora le place mai mult pe grup, locul comod unde se
comentează. Aceasta se întâmplă mai rar pe site-ul Qpoem.
Dar iată că pe 21 martie, de Ziua Internațională a poeziei s-a
întâmplat ceva minunat. La Târgu Mureș, într-o ceainărie un grup de membri
Qpoem din zona Maramureșului s-au întâlnit cu inițiatorul acestui proiect, s-au împrietenit, și-au
citit poeziile. Virtualul a coborât în
lumea reală demonstrând că tehnica modernă nu distruge relațiile dintre oameni
ci din contra, face posibil ceea ce s-ar putea înfăptui cu mult mai greu dacă
nu ar exista posibilitatea interacțiunii pe internet, respectiv pe acestă
platformă uriașă de comunicare facebook, blamat de mulți, adorat de mulți dar
folositor până la urmă tuturor.
Văzând imaginile, am fost cuprinsă de
entuziasm și convinsă că ceva asemănător poate avea loc și la Bârlad. Am
răspuns provocării lansate de scriitoarea Angela Baciu și am făcut publică
invitația fără a mă gândi prea mult cum se va realiza întâlnirea. A doua zi mi
s-a făcut teamă că vor apărea piedici, am avut emoții. Angela Baciu însă a
acționat punând totul “pe roate”. Și-au manifestat intenția de a veni atât
membrii Qpoem din Bârlad și împrejurimi cât și unii din Iași, Tecuci, Vaslui. Îmi
doream să fie totul bine iar musafirii să
simtă ospitalitatea bârlădenilor. Nici de prezența domnului Călin Vlasie
nu eram foarte sigură gândind că totuși nouă românilor ne plac glumele și
păcălelile de 1 aprilie, dar nu am spus aceasta nimănui.
După întâlnirea de la Centrul Eminescu unde s-a vorbit preț de o oră
despre cărți, poezie, oameni, și omenie, orele au trecut repede și iată-ne la
Cafeneaua Literară C&D de pe strada Stroe S. Belloescu într-o prea-frumoasă
amiază mult prea caldă de primăvară, bucuroși să ne cunoaștem, să ne privim în
ochi. Ne-am recunoscut ca și cum ne-am fi știut de o viață!
Uimitor cum poate această, aș numi-o energie ce poartă numele de
poezie să adune oameni de toate vârstele să-i facă să vorbească aceiași limbă
ca și cum timpul nu ar exista. Nu știu ce au simțit cei tineri dar eu, femeie
cu ghiocei mulți în păr m-am simțit de vârsta lor. Mi-am dorit ca despre acestă
activitate, despre acest cenacul atipic și foarte modern să știe și
concitadinii mei bucurându-mă particparea unora ca spectatori, altora din
curiozitate, alții ascunzându-și cu greu nedumerirea, unii încercând să facă (...) ceea ce fac la toate evenimentele din provincialul nostru oraș mic dar cu
orgolii mari, însă majoritatea cu entuziasm și mare bucurie de a fi martorii unui
eveniment altfel decât cele de până acum.
Venirea doamnului Vlasie Călin la ora stabilită ne-a bucurat deopotivă
pe toți! Aveam să aflăm din cuvântul domniei sale că își are obârșia într-o
comună din apropierea Bârladului și că este foarte legat afectiv de zona
Moldovei. Aceasta a făcut să ne simțim familiali și degajați în conversație.
Am descoperit un spirit tânăr, un îndrăgostit de poezie și de carte,
dar mai ales un deschizător de drumuri ce se aruncă în aventură cu entuziasmul
unui explorator ce escladează un munte pe care nimeni înintea lui nu l-a mai
urcat. Ascultându-l m-am dus cu gândul la recentul articol semnat de Gelu Dorian, publicat în "România literară" unde scria despre Călin Vlasie și proiectul lui Qpoem urmatoarele: “faptul că
într-un timp relativ scurt, nici jumătate de an, ideea pusă în faptă de Călin
Vlasie a prins şi se leagă de ea speranţa unui număr destul de mare de creatori
de poezie – să nu le zic tuturor poeţi, pentru că la mulţi poezia, s-a dovedit
cu existenţe pierdute în van, ratate, este doar un pojar, care, după ce trece
şi lasă vagi urme pe piele, nu mai reprezintă nimic. Astfel Qpoem a
devenit o tribună pe care urcă toţi cei care vor, ca la Junimea de
altădată, dar rămân doar cei care merită şi au cu ce. Sita, rară la început, a
devenit din ce în ce mai deasă”
Auzindu-l vorbind pe contemporanul nostru, poetul Călin Vlasie ce este
și un excelent meneger m-a încercat regretul că presa locală nu a manifestat
nici cel mai mic interes pentru acest eveniment, considerând probabil că
locația (ori poate nu numai), unde s-a desfășurat are o anumită culoare
politică neplăcută ochilor dumnealor. Ori ce s-a petrecut pe data de 1 aprilie
timp de aproape patru ore la Bârlad, în localul ce găzduiește Cafeneaua
Literară a doamnei profesoare Popa Mioara o talentată traducătoare din
literatura rusă și un om de calitate, a depășit cu mult meschinăriile provinciale
ce rod ca un vierme pentru a distruge orice îndrăzneală a vreunui ‚pitic” ce se
dorește și el băgat în seamă așa cum Mântuitorul l-a observant pe micul de statură
Zaheu în casa căruia s-a odihnit.
Mi-am amintit de vrednicul de pomenire și aprope (ce păcat) uitatul dr. Constantin Teodorescu, acela care
a făcut cultură în orașul nostru lăsând moștenire de mare valoare la
Centrul Eminescu și care la orice lansare de carte participa își exprima
dorința de a se face totul pentru a treace dincolo de “porțile” orașului o carte scrisă de vreun
bârlădean. M-am bucurat că acest lucru poate deveni posibil prin proiectul în care suntem și noi cei
din zona Moldovei o mică parte.
Cuvântul domnului Călin Vlasie a fost un îndemn la normalitatea ce presupune publicarea cărții nu prin efortul
finaciar al autorului, lipsită de profesionalismul unor oameni ce lucrează
într-o editură serioasă, ce respectă cititorul dorind să-i ofere un produs
finit de calitate iar autorului să-i confere prestigiul meritat și recompense
pentru muncă și talent.
Toti acei care am participat și care am interacționat cu domnia sa în
mediul virtual unde l-am perceput ca fiind cam dur, am fost încântați să
descoperim un om cu o inimă caldă, un prieten și nu un șef, un dascăl dar nu
unul sever.
Citindu-ne poemele cele mai multe cunoscute de pe Qpoem am gândit că
poezia este ca vinul, trebuie degustată, interpretată pentru a-și dezvălui
înțelesurile. Cel mai elocvent exemplu poate fi recitarea de către poetul
C.Vlasie a poemului său despre “frumusețile” din jurul nostru (nu am reținut
titlul), poem pe care l-am și înregistrat spre neuitare.
Când discuțiile și citirea poemelor s-a sfârșit, rând pe rând oaspeții
au plecat să prindă ultimele trenuri ori microbuze spre localitățile de unde au
venit. Am rămas câțiva preț de o oră pe care am petrecut-o conversând, încercând
să ne cunoaștem mai bine, făcându-ne promisiunea de a merge împreună pe
drumul Qpoem până la capătul lui pe care eu mi l-aș dori să fie undeva la trei
generații după noi, veteranii de vârstă.
Întâlnirea de ieri a fost o dovadă a minunilor pe care le poate
înfăptui virtualul atunci când el devine real iar oamenii se pot privi în ochi,
se pot îmbrățișa, își pot zâmbi ori strânge mâinile sau pot planifica alte și
alte reântâlniri.
Închei folosindu-mă de cuvintele Angelei Baciu ce dă titluil postării
sale de grup, „Qpoem a ajuns și la Bârlad!
Ce zi de poveste!”
Dorina Stoica
2 aprilie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu