Facă‑se voia Ta

Am vrut să strâng prinos de bunătate,

Să port durerile lumii în sufletul meu

Dar m‑am năruit ca o veche cetate.

Am înţeles care‑mi e locul, cine sunt eu

Şi‑am început  să‑l caut pe Dumnezeu.

Am ridicat ochii spre cer, dar nu l‑am zărit,

L‑am căutat în oameni, am dat de păcat,

M‑am privit pe mine, m‑am îndreptăţit,

Am plâns, am urât, am iubit şi‑am sperat.

Cu mâinile împreunate şi capul plecat,

Când am văzut nu pot nimic neajutorat

În biserică îngenuncheată am suspinat:

„Curăţeşte‑mă, Doamne, mai întâi de păcat

Şi‑n toate să fie sfântă doar voia Ta

Primesc bun sau rău, orice îmi vei da.”

 (de Dorina Stoica)