Ce risipă de verde pe
dealuri!
De ce îmi tot spui
să intru încălțată pe pajiștea cu flori?
Nu ți-e teamă că
macii ar sângera
iar câmpia și-ar
plânge cu lacrimi de rouă trecutul?
E prea dimineață
pentru mâhniri,
caii zburători au
obosit de atâta visare.
Mai bine hai să
ne-ascundem între anotimpuri,
să plămădim
consecințe.
Cele mai multe
drumuri nu mai duc nicăieri .
Te rog înainte de a lua urmele norilor
du-mă la fântâna cu
ciutură
de la marginea
timpului.
Nu vezi că am
tălpile pline de cer?
( de DS din "Visez in culorile curcubeului"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu