Se afișează postările cu eticheta Antologie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Antologie. Afișați toate postările

marți, 1 decembrie 2015

Ion N. Oprea – “Nu uita” – Editura Pim Iași 1015

Aparținând proiectului  generos “Cenaclul Literar la distanță” și făcând parte din seria antologie , noua carte a binecunoscutului  și prolificului prozator Ion N. Oprea intitulată sugestiv “Nu uita”, a apărut anul acesta ( 2015), la editura ieșeană Pim. Cartea este un volum impresionant ce cuprinde 529 pagini și constitue un depozitar valoros de articole, eseuri, proze scurte, schițe, nuvele și multe, foarte multe poezii ale celor care i s-au alăturat împărtășindu-i entuziasmul,  bucurându-se de spațiul ce le-a fost oferit în cartea doamnului  Ion N. Oprea spre a-și publica scrierile.
Despre cine și ce este Ion N. Oprea, în eseul intitulat În loc de cuvântul autorului”, profesorul Vasile Ghica își manifestă admirația dar și satisfacția de a fi contemporan și consătean (Priponeștii de Sus, județul Galați), cu Bădia Ion (Ion N. Oprea), un mare si harnic scriitor documentarist ce a scris aproape o bibliotecă cu cărți, aceastea fiind “pietre de temelie, fermentul unei epoci și liantul dintre trecut și prezent”.
În “Tezaurul minților în antologii” , Ion N Oprea , o minte extrem de lucidă, un condei iscusit, face succintă trecere în revistă a obiectivelor propuse și parțial îndeplinite de domnia sa în cadrul proiectului Cenaclului la distanță ce reunește un număr însemnat de autori de vârste diferite din mai multe localități din țară și din diasporă.
Pe lângă cărțile sale, el adună și scrieri de valoare ale multor autori  mai mult sau mai putin cunoscuți pentru a lăsa posterității scrieri ce nu trebuie să se piardă. Spre sfârșitul cuvântului său de deschidere, el ne adresează invitația de a contribui și la cea de-a zecea carte din ciclul antologii ale cenaclului la distanță, trimițând scrierile pe adresa domniei sale până pe data de 1 martie 2016. Al zecilea volum se va numi “Dincoace…dincolo - Respectul”.
“Nu uita” este o carte bogată în conținut, în informații și în scrieri literare divese prilejuindu-ne o lectură atractivă, folositoare. Lectura antologiei este  interesantă și foarte utilă ca de altfel toate cărțile acestui minunat scriitor ieșean, Ion N Oprea. Printre autorii publicați în cartea mai sus amintită sunt si câțiva bârlădeni dintre care amintim pe nelipsitul documentarist prof. Gheorghe Clapa,  cu ample articole bine documentate, poetul prof. Petrus Andrei, autoarea Dorina Stoica dar și eleva Elena Isac Alexia de la Scoala gimnazială George Tutoveanu din Bârlad.
La pagina 484 se găsește un tabel cu toți membrii cenaclului ce sunt antologați în cele nouă cărți apărute până în 2015. Amintim si alți bârlădeni alături de cei numiți mai sus: scriitorul Mănăstireanu Alexandru ( decedat în 2011), bibliotecar jurnalist și scriitor Geta Modiga, poetul George Irava, bibliotecar pensionar Mariane Sava, prof. Giușcă Virgil, comandant  Chelaru Vasile, Colușenco Sergiu editor rebusist.
Aproape toate materialele semnate de un autor sau altul au la final un moto bine ales ce subliniază și nuanțează ideile din textul ce ne este oferit spre lectură și documentare. Deoarece cele mai multe nu poartă o semnătură, putem bănui că aparțin domnului Oprea sau sunt anonime.
De pe coperta a 4-a chipuri zâmbitoare sau mai sobre ale unei părți dintre membrii cenaclului la distanță coordonat de Ion N. Oprea, ne privesc încrezătoare și promițătoare de noi reunuiuni cenacliste în cărți ce prind viață prin grija celui ce este domnia sa – un fenomen greu de definit și pentru care cuvântul admirație nu exprimă decât puțin, foarte puțin din ceea ce ar merita cu adevărat.
Am răsfoit cartea cu regretul de a nu o putea citi deocamdată integral și m-am minunat încă odată (dacă mai era nevoie) de capacitatea extraordinară a acestul popor de a-și păstra amintirile de orice fel dar și identitatea națională într-o vreme când lupta cea mare se dă pentru dispariția acesteia. Pentru această nouă apariție editorială îi mulțumim domnului Oprea N. Ion și ne manifestăm aceiași disponibilitate de a fi împreună și la anul dar și „La multi ani!”.
Cu respect pentru un harnic truditor  în ale scrisului,
A scris pentru a se băga în seamă Dorina Stoica.


duminică, 30 noiembrie 2014

Provocări, provocări!


Centrul Cultural Eminescu din Barlad, „Casa roșie” așa cum o numesc cei mai mulți dintre bârlădeni, este locul spre care îmi îndrept pașii, cu emoție dar și cu mare drag, ori- de-câte-ori primesc invitația (dar nu numai!) de a participa la un eveniment cultural.
Uneori mi se oferă ocazia de a mă implica,  de a fi chiar „personajul principal” în jurul căruia este creat evenientul. De fapt nu eu ca persoană ci scrierile mele. Cu toată modestia pe care mă străduesc să o am, mărturisesc că mă bucur de fiecare dată când pot sa-mi exprim punctul de vedere, despre o carte ori despre un anumit concept actual de manifestare sau promovare a ceea ce s-ar putea numi liteatură.
Inventivitatea domnișoarei bibliotecare Geta Modiga, sufletul acestui lăcaș de spiritualitate, este uimitoare! Fiecare eveniment este o provocare, nu semană cu cel de dinainte, e unic și nu imită pe nimeni din urbea noastră care nu duce lipsă de evenimente culturale ce au un public numeros și de multe ori avizat. Tehnica modernă (posturile de televiziune locale) imortalizează aceste momente pe cd ori în arhive de poze. Astfel, acestea rămân mărturie a implicării noastre și a dăruireii celor îndrituiți să le organizeze, pe altarul sfânt al culturii aducătoare de liniște și bucurie în sufletele bârlădenilor noștri!
Pornind de la conceptul numit Antologie (la modă în ultimii ani), în toamna acestui an au avut loc două dezbateri interesante la Centrul Eminescu din Barlad. Părerile au fost pro dar și contra, iar datorită expunerilor scriitorilor Simion Bogdănescu, Petruș Andrei, Dorina Stoica, Roxana Galan,Gabriela Ana Bălan, profesor Maniana Sava, părintele Lăiu Vasile, înv. Rudi Victoria și alții, moderate cu multă pricepere și competență de d-ra Geta Modiga, acei interesați prezenți în număr mare în sală, au devenit și avizati daca vor dori să publice în astfel de carti colective, învățând din experiența celor care au deja vechime în folosirea acestui mod de a se manifesta în scris.
La numai două saptămâni de la dezbaterea “Antologia păreri pro și contra” la care s-au purtat discuții, aș spune aprinse în jurul acestui fel de carte, pornind de la cele nouă Antologii apărute la diferite edituri în anul 2014 la alcătuirea cărora am contribuit cu poezie și proză, a avut loc cea de-a doua dezbatere avand ca punct de plecare tot cărți cu autor colectiv.
Dezbaterea “Cine şi de ce publică opinii literare în volume cu teme stabilite?” l-a avut invitat pe prolificul, cunoscutul și îndrăgitul documentarist scriitor N.Ion. Oprea. Cu părerea si –au dat scriitorii prof. Petrus Andrei, prof. documentarist Gheorghe Clapa, Dorina Stoica(subsenata).  Deși numărul celor invitați să dezbată a fost mai mare, unii din binecuvântate pricini au lipsit dar drept compensare au participat activ la discuții părintele protopop Vasile Lăiu și altii.
La sfârșitul anului trecut, cam pe vremea aceasta mi s-a propus (ca de altfel și altor mânuitori ai condeiului din Bârlad),  să trimit domnului Oprea N.Ion un text de proză pe o temă dată. Era vorba despre dragoste. Am intocmit un eseu în care am vorbit despre dragostea creștină ce poartă numele “Dragostea ca libertate”. Am așteptat cu nerăbdare cartea a cărei apariție m-a bucurat. Am achizitionat-o și după ce am citit cu interes cele două volume, am considerat cartea foarte utilă pentru elevii și am donat-o Bibliotecii Stroe S Belloescu.
Am contribuit cu un poem intitulat “Acasă” și la urmatoarea carte colectivă pe o temă data (“Dorul de acasă”) pe care am găsit-o la Centrul Eminescu și am citit-o prin bunăvoința domnișoarei responsabile.
Primind aproape în fiecare lună Antologiile la care am contribuit cu texte de poezie și proză, mi-am format o părere clară despre acest fel de carte. Dacă la cele mai multe dintre ele autorii, pe lângă texte de poezie și de proză contribuie și material plătind contravaloarea câtorva cărți (câte se stabilește inițial), în cazul Antologiilor domnului Oprea N.Ion cheltuelile cu editarea și tipărirea, le suportă integral din pensia domniei sale,  autorii urmând să achiziționeze cartea dacă doresc.
Găsesc utilă această oportunitate de a fi publicat într-o carte fără a fi cenzurat ( decât de propria conștiință), ori selectat după anumite criterii valorice, atractivă și tentantă atât pentru scriitorii care au volume de autor dar mai ales pentru acei care nu au publicat deloc, ori au făcut-o în reviste tipărite sau on-line. Comuniunea din aceste Antologii crează posibilitatea de a fi observat și de ce nu remarcat, aparitia unui autor chiar anonim în multe altfel de cărți dându-i  șansa dacă „are condei” să fie cunoscut și recunoscut de un număr foarte mare de cititori.
De asemenea publicarea unor fragmente din volume de autor poate incita cititorul la căutarea și promovarea autorului ori achiziționarea cărții.
Abordarea unor tematicii de larg interes și punerea diferitelor păreri laolată, este utilă pentru elevi și studenți, oferindu-le suficient material tematic, fără a fi necesară citirea prea multor cărți.
Imi exprim admirația pentru toată truda domnului Oprea N. Ion, neobosit în a îmbogăți bibliotecile și pe noi cu multele și folositoarele sale cărți. Îmi permit să-i sugerez ca la următoarele cărti cu autor colectiv, să menționeze că respectiva Antologie apare prin grija dominei sale nu ca autor ci ca responsbil și inițiator de proiect. În felul acesta ne vom simți uniți și recunoscuti în diversitatea scrierilor noastre, ca făcând parte dintr-un întreg, de care cineva se ocupă ca un tată iubitor de fii, însă ne aparține câte puțin fiecăruia dintre noi.
Am primit cu entuziasm următoarele provocări și anume Antologiile “Viață, viață” și „Revista culturală formează oameni?” la care voi contribui entuziasmată, cu texte originale deoarece temele propuse mi se par incitante și aducătoare de inspirație.
Prin activitatea sa domnul Oprea N. Ion în cadrul acestui proiect, demonstrează că manifestarea prin scris este o modalitate de a aduce oamenii din locuri îndepărtate mai aproape unii de alții între filele unor  cărți. Fără ambiții sau orgolii personale dăruindu-se cu înțelegere și dragoste de adevărat creștin, demolează încercările unor intelectuali cu ifose de mari critici literari(care în mod eronat consideră că scrisul nu este la îndemâna oricui), de a face o erarhizare după simpatii sau antipatii a celor care indrăznescă să scrie și să publice .
A te manifesta prin artă este un drept al fiecărui cetățean (așa cum este dreptul de a respira). Oricine dorește poate  să se implice în actul creației indiferent de vârstă, studii, simpatie politică ori religiozitate.
Va multumim domnule Oprea N. Ion că existati! Ne molipsiti de entuziasmul dumneavoastra. Să aveti viață lungă iar spititul să vă fie veșnic  tânăr.
Dorina Stoica 29 noembrie 2014 Bârlad

vineri, 2 mai 2014

Daruire și respect sau dreptul la poezie




Impresii personale despre Antologia “Nemuritorii cuvintelor”
Cont pe facebook mi-am făcut abia anul trecut. Nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit aici o mulțime de grupuri literare si reviste care își oferă cu generozitate spațilul virtual spre a fi ocupat cu scrierile autorilor consacrați dar si ale începătorilor. M-am înscris pe câteva grupuri și am purces la a posta din creațiile mele mai noi sau mai vechi, publicate în carțile proprii dar și texte originale. Așa am descoperit si revista online “Popasuri Culturale Românești” coordonată de scriitoarea Silvia Urlih, o persoană dăruită oamenilor și cuvântului scris, cum aveam să aflu în scurt timp.
Ideia unei Antologii de poezie contemporană mi-a surâs de la început și am trimis textele cu încredere și fără vreo ezitare. Deoarece numele celor din această carte erau postate pe grup le-am cerut prietenie virtuală considerând că a fi coautor la o carte înseamnă și socializare. Astfel i-am cunoscut pe majoritatea celor care suntem acum împreună autori în „Nemuritorii cuvintelor” de la „Editura StudiS” -2014.
Apărută ca o rezultantă a revistei on-line “Popasuri Culturale Românești„ cartea cuprinde în cele 479 de pagini creații deja publicate dar si texte nepublicate încă ale unui numar impresionant (40) de poeți, mulți dintre ei fară volume publicate dar și poeți consacrați din diferite colțuri ale țări și din diaspora românească iubitoare de poezie si de-a noastră limbă româneasca dulce “ca un fagure de miere”.
40 de nume, tot atâtea moduri de exprimare, cu biografii diferite dar având toți în comun dragostea de poezie și pentru cuvântul scris: Adriana Achihaei Botez, Alina Simona Gheorghiu, Andrei Mînzăreanu, Beniamin Stoianov, Camelia Cristea, Carmen Enache, Cornelia Dița, Cristian Bodnărescu, Cristian Țîrlea, Diana Olteanu, Dida Diana Cioponea, Dorina Elena Halas, Dorina Stoica, Ecaterina Șerban, Elena Angheluță Buzatu, Elena Valeria Ciura, Elisabeta Lușcan, Eugen Baciu, Eugen Paul Popa, George Safir, Gheorghe Puiu Răducan, Ileana Sprinciana, Ioana Prelucan, Ion Ene Meteleu, Ion Țoanță, Lăcrămioara Teodorescu, Maria Elena Chindrea, Marian Marele, Mariana Mihai, Mădălina Elena Barbu, Mihai Gafencu, Nicolae Nistor, Ninel Vrânceanu, Olguța Trifan, Silvia Urlih, Stejărel Ionescu, Valentin Irimia, Veronica Popescu, Victor Martin, Zamfira Costan.
Dacă ar fi să caracterizez prin câteva cuvinte această carte aș numi-o fără teama de a greși “o declarație de dragoste” (în sensul de dăruire necondiționată). Ce altceva poate fi atâta muncă depusă de către acei care s-au aplecat cu răbdare si cu migală asupra acestui proiect, respectiv Silvia Urlih coordonator și Elena Buzatu cea care cu generozitate ne-a tradus fiecăruia câte o poezie în limba engleza?
Cartea este masivă, consistentă, bine structurată, ordonată, arată bine și exterior și interior are destul de puține greseli (inerente oricărei tipărituri). Participarea poeților la alcătuirea cuvântului de întâmpinare “Cuvântul și nemurirea lui”, cu un text în proza inspirit de titlul Antologiei mi se pare originală și bine venită. Astfel, cititorul poate înțelege că poetul poate fi oricând si prozator și invers și că talentul nu este îngrădit de un anumit gen literar. Totuși am și o mică nedumerire ca să nu-i spun întristarte legată de aspectul exterior al volumului. De ce nu este scris numele cărții pe cotor? O fi un sens ascuns care mie îmi scapă sau este o scuzabilă și omenească greșeală?
Când deschizi cartea ești întâmpinat de chipuri luminoase, zâmbitoare, melancolice sau doar gânditoare de „oameni frumosi”, pozele celor 40 de poeți. Pentru mine bucuria este cu atât mai mare, cu cât acești oameni îmi sunt "prieteni" în lumea virtuală. Cu ei mă întâlnesc în fiecare dimineața la cafea când deschid calculatorul, familiali precum casnicii mei...
Gestul doamnei Elena Buzatul de a traduce câte o poezie în limba engleză mi se pare cu atât mai frumos și mai generos daca luăm în considerație faptul că alte Antologii oferă translator plătit pentru traducerea unor creații în diferite limbi (acest lucru este normal, munca se platește). Vă mulțumesc distinsă doamnă pentru darul de suflet pe care ni l-ați făcut cu generozitate, ca un adevarat creștin ce oferă fară a aștepta nimic de la nimeni. Dumnezeu să vă răsplătească din preaplinul darurilor Sale.
In această carte nimeni nu este privilegiat, nimeni nu este defavorizat, toți au șansa de a fi savurați așa cum o masă încărcată de bucate alese se oferă unor drumeți înfometați. Atenția acordată aspectului paginii până la cel mai mic detaliu, aranjarea versurilor, caracterele scrisului, chenarul paginii, toate acestea sunt o dovada a grijii doamnei Silvia Urlih și a celor de la editură pentru un aspect cât mai plăcut al cărții ce se remarcă meritoriu prin originalitate și personalitate.
Nu am avut încă timpul necesar citirii tuturor poeziilor doarece sunt multe și trebuiesc lecturate pe îndelete pentru a pătrunde în sufletele gingașe ale poeților care și-au pus în ele o fărâmă din trăirile lor, dar din cât am citit am simțit un puternic sentiment religios, patriotic, dragoste de natura înconjurătoare, de părinți, de copii și mult, mult eros. O revărsare de talent spontan, sincer, ca răcoarea unei dimineți de vară, suflete de poeți ținute în palma tremurândă, fluturi îmbrăcați diafan în culori siderale, har prins între paginile unei cărți, clipe oprite în loc spre a mărturisi frumusețea unui timp în care poezia ține de foame de sete, de mama, de țară, de speranță de sănătate a sufletului și trupului. Această nouă Antologie de poezie confirmă încă odată proverbul, „românul s-a născut poet.”
Rasfoind-o nu m-am putut opri să nu spun cu voce tare în liniștea încăperii în care lucrez: “ce frumuseți ai ascuns Doamne în sufletele muitorilor oameni și cât de mult îi iubești de-i lași să întindă spre Tine o punte, pe care să poată urca în minunata și veșnica Ta Împărăție, POEZIA!”
A consemnat Dorina Stoica


joi, 27 martie 2014

Scurte păreri la o antologie (își dă cu părerea poetul Simion Bogdănescu)



Apariția unei antologii de poezie românească actuală este un semn de bun augur pentru vitalitatea literaturii noastre, pentru continuitatea ei și reprezintă totodată , o biruiță a spiritului creator liric autohton  în fața unei avalanșe ce tot se rostogolește cu imasa zăpadă a uitării. De aceea este de luat în seamă cu mare seriozitate și se impune a fi celebrată, întâmpinată cu toată lauda la o asemenenea sărbătoare a direcționării prin cuvântul poetic, prin el însuși magic și misterios. Ca să putem respecta versurile Văcărescului  din “dimineața poeților” românii: “Orice neam începe/ întâi prin poezie ființa de-și pricepe”.
Caz fericit se poate considera și cartea de față, pe care o prezentăm aici, o antologie de poezie Anamarol, intitulată “Simbioze lirice”( cinci volume până acum) coordonată de scriitoarea Rodica Elena Lupu, „o filosofie poetica pe note persoanale” ( cum se exprimă inițiatoarea!), într-o sintagmă care poate deruta:  Autor colectiv. O pistă semantică ne trimite înapoi la trăsăturile poeziei populare, la caracterul ei anonim, mobil, sincretic și colectiv. Dar, tot ce-i posibil, rămâne doar un paradox, căci avem d-a face cu voci lirice distincte, fiecare cu diferența lui specifică, originalitatea, însemnul știut lovinescian al modernismului și implicit, al individualizării printre ceilalți.
Volumul 5 repertoriază nu mai puțin de 20 de poeți, în următoarea desfășurare și prezentare: Carmen Aldea Vlad, Elena Angheluță Buzatu, Camelia Cristea, Virgil Ciucă, Nicolae Dabija, Ioana Voicilă Dobre, Adrian Erbiceanu, Sebastian Golomoz, Gabriela Gențiana Groza, Ion Ionescu Bucovu, Rodica Elena Lupu, Lucia Olaru Nenati, Nicolae Nicoară Horia, Elena Păduraru, Gheorghe Păun, Elisabeta Preda, Simona Pușcaș, Theodor Râpan, George Roca și...Dorina Stoica.( bârladeanca noastră).
Gestul frumos,  uneori de a nu fi singur și de a fi cu ceilalți, dă un răspuns filosofului existențialist Albert Camus din celebrul eseu „Mitul lui Sisif”, care consideră că omul modern al veacului XX a ajuns în conștiință la zidul absurdului și că nu se poate hotărî și nici nu poate să descifreze cu claritate dacă pe acest zid scrie “solitaire ou solidaire”(a fi singur sau a fi împreună cu semenii tăi!)
Poeții acestei crestomații lirice au decis: A fi împreună e mai bine, mai uman! Să nu uităm că și în perioada comunistă, chiar debutul editorial al tinerilor noștri poeți era colectiv. Celebru este volumul „Aer cu dinamită” (1984), alcătuit de criticaluI și istoricul literar N. Manolescu, în care au apărut patru poeți valoroși : Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Florin Iaru și Ion Stratan., toți autori postdecembriști  din generați optzecistă membri ai „Cenaclului de luni” din cadrul Universității București.
Colectivitatea, însă în cazul de față, și-a extins accepțiunea, căci cuprinde la modul  actual “globalizant” poeți nu numai din spatial mioritic de azi, ci și lirici viețuitori în diaspora, ceea ce mărește impactul și dă un elan vitalis de propagare a lirismului românesc  și pe ale meridian. “Poeți fără frontiere dar și fără timp”iată o posibilă definiție a poeților în chestiune, dar care domină maiestos Spațiul Poeziei “, susține în micro-prefață scriitoarea Rodica Elena Lupu.
Nu este cazul să procedăm la o ierarhizare valorică, după criteriul estetic (deși s-ar impune după cum obseva într-un interviu televizat, academicianul Solomon Mărcuș, autorul arhicunoscut al „Poeticii  matematice”!). Totuși constatăm că în majoritate, autorii prezenți în această antologie sunt la senectute sau în pragul acesteia și că o revoluționare a sintaxei poetice este greu, dacă nu imposibil, să se mai producă. În privința deosebirii de structură, de frazare lirică, de proiecție a imaginarului, de singularizare și de transmitere a mesajului sentimental, i-aș scoate în evidență pe Nicolae Dabija, Lucia Olaru Nenati, Adrian Erbiceanu, Rodica Elena Lupu, Gheorghe Păun, Theodor Râpan, George Roca și Dorina Stoica. Precizăm că și ceilalți au partea lor însemnată de valoare. .
Autorii cultivă cu aceiași predilecție și cu aceiași dezimvoltură versul clasic și versul liber modernist, dar ceea ce-i unește este dragostea de cuvântul poetic românesc și fireasca, deplina credință a ortodoxiei, fără a se înscrie în curentul tradiționalist gândirist ce s-a manifestat la noi după 1921 și-au ilustrat sensul tradiției ca să folosesc titlul celebrului eseu al poetului Nicolae Crainic. Nu-l putem încadra însă nici în transmodenism chiar dacă unica directivă a semanticii poetice se vrea o intoarcere și racordare la spiritul creștin colectiv. Să nu uităm că religia „aleigo-religore” înseamnă legare de pământ, unește spiritele umane nu le dezbină. Acesti autori colectivi îți exprimă uniunea și comuniunea, în ultimă instanță ca un gest de profund sentiment patriotic național și universal totodată. Merită să-i citim cu ochii sufletului și ai minții larg deschiși ca să ne împărtășim din singurătatea lor esențială și existențială, devenind noi înșine părtași la ceremonialul, încă odată exprimat, al rostirii poetice românești, în dulcele viu grai al străbunilor, care trăiesc mai departre prin noi, participă la Învierea, din veac în veac, a românismului liric, ducând la biruință în fața uitării, astfel, dar la fel, cu moartea pre moarte călcând!
Simion Bogdănescu