Omule!

Oprește-te din drumul pe care mergi grăbit
și pune-ți întrebarea “ești oare împlinit?"
Ce lași când treci prin viață, în fugă ori tiptil?
Ai construit o căsă, ai crescut un copil,
ți-ai respectat părinții, ai ajutat un om,
ai făcut o fântână, ai plantat un pom,
ai învățat carte, ai pus un ban deoparte,
ai făcut o bucurie unui singur om sărac,
i-ai făcut oare lui Dumnezeu pe plac?
Ai semănat o floare și i-ai pus zilnic apă,
ai dat măcar odată în țarină c-o sapă?
Ai spus doar adevarul sau mereu ai mințit,
ai ținut minte răul și l-ai tot amintit?
Îți pleci zilnic fruntea smerit în rugăciune
și dai apoi pe seară unui sărman o pâine?
Ai îngrijit mormântul cuiva ce nu mai este,
îl poți oare ierta pe-acel ce-ți tot greșește?
Ai dat ultimul ban din casă unui necunoscut,
fără să-ți pese însă cu banii ce-a făcut?
I-ai dat celui sărac haina cea mai bună,
ori te-ai lipsit vreodată de leafa pe o lună
să oferi o masă orfanilor în ziua de Crăciun?
Spune-mi omule, poți fi oare atât de bun
încât să plângi de bucurie când altu-a câștigat
luând premiul cel mare, iar tu fost picat?
Ți-ai învățat copilul să facă sfânta Cruce,
la moarte pentru Hristos te-ai putea duce?
Îți poți iubi dușmanii, ori poți să nu-i urăști?
De le-ai făcut pe-acestea, ce fericit OM ești!
Ai venit cu-n rost pe lume, degeaba nu trăiești!Dorina Stoica