N-am avut o iubire întreagă,
să pot spune c-am
fost un om fericit.
Am primit mereu doar
mere mușate
și-am întalnit numai
oameni
prin care am
păcătuit.
N-am avut niciodată o vară
întreagă
în care să umblu pe
unde-aș fi dorit.
N-am avut decât obligații și
sarcini
să le duc singură la
bunul sfârșit.
M-am legat cu mii de uitate
neiertări,
de locuri de
lucruri și de trecut.
Am dus mereu în cârcă spre
groapă,
pe cineva drag ori
vreun necunoscut.
De șaptezeci de ori
câte șapte, n-am iertat
că n-am vrut, ori
nu am putut.
N-am dăruit atât
cât aș fi putut da,
n-am avut nici curajul sa fac atâtea păcate,
câte Dumnezeu mi-ar
fi putut ierta.
Să las în urmă
lumea,
să pun pentru-o
altfel de viață un nou și bun
început,
n-am putut ori
poate n-am vrut.
(de Dorina Stoica)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu