miercuri, 18 noiembrie 2015

Am ieșit puțin la lumină



Ți-am încrustat numele sub ploaie.
L-am ascuns să nu-l găsească vântul.
Ploaia, 
doar ea a plâns
pentru mine șiroaie
și-a mai spălat de păcate,
pământul.
Spre dimineață, roua de pe flori
m-a învățat să caut alți zori.
Dar, zorile visate de mine
stau ascunse în spatele privirii Tale.
Sub ale frunții boltite coline
 caut pierdute flori, în petale.
Am ieșit puțin la lumină,
lumina m-a orbit. 
Mă vrea cineva?
Dacă nu,
 mă voi ascunde
în cochilia strâmtă, a propriilor vise.
Voi fugi, 
să nu mă poată nimeni prinde
și voi sfârși, 
neștiută de nimeni,
spânzurată, cu frânghia timpului
de ABISE.
(de D.S. din 'Daruri'-2009)