Ți-am
încrustat numele sub ploaie.
L-am
ascuns să nu-l găsească vântul.
Ploaia,
doar ea a plâns
pentru
mine șiroaie
și-a
mai spălat de păcate,
pământul.
Spre
dimineață, roua de pe flori
m-a
învățat să caut alți zori.
Dar,
zorile visate de mine
stau
ascunse în spatele privirii Tale.
Sub
ale frunții boltite coline
caut pierdute flori, în petale.
Am
ieșit puțin la lumină,
lumina
m-a orbit.
Mă vrea cineva?
Dacă
nu,
mă voi ascunde
în
cochilia strâmtă, a propriilor vise.
Voi
fugi,
să nu mă poată nimeni prinde
și voi
sfârși,
neștiută de nimeni,
spânzurată,
cu frânghia timpului
de ABISE.
(de D.S. din 'Daruri'-2009)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu