Cunoscut în lumea artistică din zona Galați (și nu numai) fiind aproape nelipsit de la cele mai multe manfestări culturale, pasionat de lectură, de artă, poezie, muzică, implicat și ca organizator de evenimente culturale, preotul poet Ionel Rusu, ce slujește la parohia „Sfânta Ana„ din municipiul Galați, este născut în Tecuci, jud. Galați, la data de 5 septembrie 1969 și a început să publice cărți din anul 2014. Publică atât cărți de proză, cît și de poezie, la care iată, se poate adauga volumul antologic publicat în prima parte a anului 2024, la editura ”Ecou Transilvan” din Cluj Napoca, sub titlul sugestiv, ”Sfinte Simplități”, un volum elegant, de 135 pagini unde putem lectura o selectie personală de poezii, publicate de-a lungul timpului în volume de autor.
Cartea de poezie are o frumoasă dedicație adresată I.P.S Casian al Dunării de Jos, familiei, părintelui duhovnic Toader , fiilor duhovnicești și binefăcătorilor săi.
”Tradiție și spiritualitate în poezia lui Ionel Rusu„ acesta este titlul eseului scris de Ladislau Daradici, membru al Uniunii Scriitorilor din România ce prefațează volumul antologic de versuri, cuprinzând referiri detaliate asupra liricii preotului poet. ”În poemele sale, Ionel Rusu se adresează, cu sinceritate și sensibilitate, publicului larg, poemele sale nefiind pretențioase, pe înțelesul tuturor, folosirea versului popular imprimându-le un iz arhaic, un farmec aparte.”
Am citit cu plăcere și fără nici un efort volumul de poezie, ”Sfinte simplități” și cred că este necesară abordarea preț de măcar o frază a acestui mod de a scrie. Deși preotul I. R are un doctorat în teologie și o activitate cultural-literară și publicistică impresionantă, totuși temele abordate și felul cum se adresează cititorului denotă modestie, chiar smerenie și mult respect pentru omul obișnuit, credincios, trăitor al vieții liturgice, implicat în viața bisericii al cărei slujitor este.
Pot spune că, poezia acestul truditor al condeiului este canonică, respectă dogmele impuse de dreapta credință, prin aceasta scriitorul de poezie rămâne preot și în scrierile sale, conștient fiind că va da socoteală în fața Dreptului Judecător și pentru cuvintele scrise, Dumnezeu fiind Cuvîntul! ”La început era Cuvântul, și Cuvîntul era Dumnezeu.„ Ioan 1;1-14
Călătoria prin anotimpuri, ca reper a trecerii inevitabile a timpului devine prilej de reverie, de bucurie, tristețe, melancolii, aduceri aminte a unui timp trecut, iar omul, mai ales cel credincios, se află mereu în centrul acelui magic univers, cu predilecție rural, ca un fel de permanentă copilărire în vatra sfântă, simplă dar atît de frumoasă a satului romînesc.
”Creștinul veghează,/ Viața-i trepidează,/ Ochi-i lăcrimează,/ I se-ngemănează/ Cu cerul… ”(Brumar, pag 13). Tot în același tonalitate lirică: ”Cireșar”, ”La colindat”, ”Portret”, ”Primii fulgi de nea”, ”Troița”, ”Gutuiul copilăriei”, ”Moșii de iarnă”, ”In ajun de Rusalii”. Citez din poezia ”Gutuiul copilăriei”, pag 23: ”Il știu din copilărie.../ N-a fost an ca-n el să fie/ Doar o singură gutuie,/ De aia dulce, amăruie,/ Ci mai multe, multe, multe.../ ”.
Urmează începând cu pagina 28 o serie de poeme narative despre locuri duhovnicești precum: ”Athos, grădina sfântă , a Maicii Domnului oglindă/ An de an tu mă încîntă cu podoaba ta străfundă,/ Loc de rugă...”, ”Eghina”-Un mic pământ, înconjurat de mare,”...unde Sfântul Nectarie a colindat în sus și-n jos”, ”Un colț de rai, pămînt de altădat,/ Sfințit de Dumnezeu preaminunat” (pag 30), “Prodromița”, printr-un poem, asemenea baladelor populare, preotul Ionel Rusu ne povestește în versuri despre minunea prin care s-a pictat singur chipul Maicii Domnului și ce minuni a săvârșit aceasă icoană făcătoare de minuni ce purtată în pelerinaj a ajuns și la Huși, Bârlad dar și în alte multe locuri din țara noastră.
Numind aceste creații, ” Sfinte simplități”, autorul ne dă de înțeles că, transmiterea mesajului mistic (creștin ortodox), prin poezia sa este o datorie a preoției sale. Este lămuritoare în acest sens poezia ”Rugă”, de la pag 47, din care citez: ”Doamne, nu lăsa să fie/ Lumea Ta o nebunie,/ Plimbă-te în ea cum vrei,/ Ca albina-n flori de tei.// ...Doamne, trezește-o odată,/ Calea dreaptă i-o arată!/ Dă, Doamne să nu sorbească/ Otrava ereticească.//...Mai dă-i Doamne, simplitate,/ scap-o de duplicitate,/ Dă-i picioare ca să meargă,/ Nicidecum pe calea largă.”
Familia, sărbătorile, anotimpurile, răgazul destinat rugăciunii personale, bucuria harului ce vine uneori să mângâie, toate acestea mișcă roata vieții ca într-un tainic, ”cerc încă ascuns”: ”Oamenii mor și-nviază./ Muncile în loc nu se opresc,/ Verbul a fi se conjugă greșit,/ Într-un cerc prea închis.” ( Un cerc încă ascuns, pag68)
”Chilia românească”, ”Miniacatist”, ”Sub pavilion românesc”, ”Odă României,” ”Balada românului înstrăinat”, ”Românească mănăstire”, ”Ostrovul românilor,” și altele, până pe la pag. 120 sunt titluri ale unor poezii ce oglindesc liric sentimentul autentic al dragostei de neam și de țară. Ca preot și duhovnic, observator deloc indiferent al acestor vremuri decadente, dar și cunoscător al suferințelor contemporanilor, preotul scriitor Ionel Rusu, prin poemele acestui volum ni se prezintă ca un harnic truditor al condeiului, priceput la rime și bun povestitor în versuri. Lăudabil este curajul de a prezenta vicii ale lumii contemporane precum: respingerea ori minimizarea credinței ca o componentă importantă în educarea tinerilor, pierderea timpului fără rost, incultura, corupția din sistemul de educație și de formare a tinerilor, fumatul, avortul, și mai nou neglijarea, chiar abandonarea familiei, a părinților batrâni prin plecarea în alte țări, după bani mai multi, după un trai mai altfel decât cel din țară, iluzorie aspirație ce duce de multe ori la destrămarea familiei, la pierderea identității naționale, personale ori religioase.
Fără nici o intenție de a fi in tonul acestor vremuri, ci poate, doar cu intenția de a face să ajungă la cititori mesajul scrierilor sale, preotul scriitor Ionel Rusu face prin poezia sa un soi de catiheză, de slujire de după slujire, neputândui-se reproșa vreo abatere de la invățăturile de credință, ori vreo deviere teologică.
Poezia pr. Ionel Rusu poate fi o lectură plăcută și folositoare tinerilor, celor ce se apropie de senectute, credincioșilor ce participă la viața bisericii, dar nu va fi deloc pe placul necredincioșilor, neiubitorilor de Dumnezeu de sfinți și de Maica Domnului, neiubitorilor de neam și de țară, de biserica lui Iisus Hristos, neiubitorilor de a purta haina curată a simplității.
Dorina Stoica
