Timpul pe care îl trăim

Dac‑un om credincios e nebun

cel bun cum e oare?

Trăim într‑o lume în care

a fi ticălos e fală, e-onoare,

iar cinstea e viciu suprem.

Se fură, se minte, se‑nşală

din zorii de zi până‑n seară.

Iar cinstea e viciul suprem.

Iubirea de ţară e desuetă,

Onoarea‑mască hidoasă de bal.

Se află la mare cinste

tot lucrul urât şi murdar.

Ne‑au luat ciocoii din ţară

ce‑a fost de valoare şi bun,

Dar sufletul n‑au putut să‑l ia,

Că‑i sfânt şi‑i român!

La Dumnezeu e speranţa

ridic ochii‑n lacrimi spre cer,

Maica mea bună, Sfântă curată,

nu mă lăsa pradă celui rău să pier.

(de DorinaStoica)

 imagine de pe internet