Din cer printre
nori, niște raze de soare
scaldă și îmbracă-n lumină satul din vale.
Iarba e verde, munții desenați pe zare
au vârfurile golașe
văruite cu ninsoare.
Țăranii obosiți se
întorc încet către casă,
se anunță o noapte
de vară frumoasă.
Timpul curge lin într-un
straniu balet,
înserarea acopera amurgurile
roz violet.
Coboară și urcă-n
fântână cumpăna veche,
un grier țiuie insistent parc-ar fi în ureche.
În schitul de lemn
de la marginea zării
doi călugări bătrâni fac rugăciunile serii.
Luna pe cer vine
să-și facă tura de noapte,
începe un recital
susținut de câteva broaște.
După fierbințeala
zilei, acum e răcoare
în aer plutesc esențe tari, dulci amețitoare,
În nări simți aromă de brad și miros de bucate.
E noapte de vară la
munte. Ce noapte!
( de Dorina Stoica)
imagine de pe internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu