Undeva, cineva știe
tot ce se întâmplă.
Un scenariu se
repetă pe scene diferite.
Regulile fac parte
din joc.
Nimeni nu ține cont
de ele.
Un cuvânt scris sau
rostit a ajuns cu viteza luminii.
Nu mai scriu nimic,
dorm mai bine când știu că totul este doar în mintea mea.
Am o relațe cu hainele mele.
Cineva îmi tot cere
haine vechi.
Ale mele toate sunt
noi,
ajungi să te doară pentru
că ai investit prea mult în ele,
dar
vara când timpul
picură ca nisipul în clepsidră
si apa în fântână
foșnește
îmi doresc o noapte
sub formă de mine și tine.
Așa de despărțiti
de la un timp,
ne coacem dorurile în
lanul de secară de veghe.
Pentru singurătate universul e totuși prea mic
Acum la zero ore
din noapte
o liniște calmă mă ține în brațe.
Inspir, expir, îmi
opresc apoi respirația.
Aștept să mi se
întâmple ceva important.
În general viața e banală.
În particular e
unică.
(de Dorina Stoica)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu