Am ieșit puțin la lumină

m-am scăldat în apa tulbure

a zilei de iunie

și-am sperat că la capătul drumului

(drum făcut in taina pentru păcat)

voi găsi doi ochi verzi visători

și plini de speranța iubirii

dar n-am găsit decât

zidul vechi năpădit de licheni

și pentru că n-am avut curajul să-l ating

din zid a început să mustească

apa tulbure a zilei de iunie

ți-am încrustat numele sub ploaie

l-am ascuns să nu-l găsească vântul

ploaia doar ea a plâns

pentru mine șiroaie

și-a mai spălat de păcate pământul

spre dimineață roua de pe flori

m-a îndemnat să caut alți zori

dar zorile visate de mine

se ascund în spatele privirii tale

și sub ale frunții boltite coline

caut pierdute flori printre petale

am ieșit puțin la lumină

Lumina m-a orbit mă vrea cineva

dacă nu mă voi ascunde

în cochilia strâmtă a propriilor vise

voi fugi voi fugi

 să nu mă poată nimeni prinde

si voi sfârși neștiută de nimeni

o anonimă

spânzurată cu frânghia timpului

de ABISE

(de Dorina Stoica)

(imaginea dupa o pictura a artistei C.A pentru a ilustra versurile)