Credem ca exista doar ce poate fi vazut

                                         Doi gemeni in burta mamei vorbeau intr-o zi asa:

                                         -       Dupa nastere tu crezi c-o sa mai fie ceva?

                                         -       Da, eu cred ca dupa nastere va fi iarasi viata

                                         Va fi ziua, va fi seara, noapte, dimineata.

-                                                                               -             Asta este  utopie fratele meu mic

                                          Dupa ce ne nastem nu mai e nimic!

                                          -          Eu cred in lumea cealalta, unde-i luna si e soare

                                        Si mai cred ca noi vom merge in picioare.

                                        -          Sa mergi in picoare,? poate vrei sa spui taras

                                         Sa mananci cu gura, asta e de ras!

-           Ba da, ba da, va fi ceva

Simt ca o sa fie, nu pot insa explica.   

-      Pai nu sa-ntors nimeni de-acolo sa spuna

                                           Daca este viata si daca e buna.

                                           Vezi bine ca viata asta-i doar inghesuiala

                                           Se termina totul cand iesim afara.

-          Cred ca avem o Mama, ca ea ne iubeste

                                           Si acum cu drag catre noi priveste.

                                          -          Cum tu crezi in mama, ce naiv esti.

                                          Frate tine-ti firea, astea sunt povesti!

-          Noi suntem in Mama, ea ne hraneste,

                                          Fara Mama pruncul, frate, nu traieste.

                                          -          Tot nu cred, arata-mi unde-i mama asta a ta.

-          Fara ea sunt sigur noi n-am exista.

 Simt o mangaiere peste mine alunecand.

                                           Uneori  cand dorm o aud cantand.

                                           Atunci cred c-aici noi mai stam putin

                                           Si vom merge-acolo unde este Mama

                                           Unde e  Lumina si e cer senin.

                                           Suntem toti asemeni cu pruncul nenascut

                                           Credem ca exista  doar ce poate fi vazut.  

                                                        (Povestiri cu talc in versuri de Dorina Stoica) 

imagine preluata de pe internet