am început să semăn cu o ploaie

timpul meu şi-al tău vor  încolți

pe-un câmp cu maci, o mare de visări.

în vreme ce alții se nasc pentru-a muri,

noi vom muri mereu spre a ne naște

din apa ploii și apoi din Duh.

prin iarba neagr-a nopților de vară

sunt stele mii pe cer și-n iarbă licurici.

înmiresmată  linistea-i  rotunda...

puși la uscat pe colțul lunii,  nori.

am început să semăn cu o ploaie,

lăsând în urmă vara, curcubeu.

timpul îmi curge lin și monoton

dintr-un capăt în cealălat al zilei.

al tău dinspre zi înspre noapte,

al meu dinspre noapte spre zi.

ne vom găsi în curgerea-mpreună

pârâu umflat după nebune ploi.

(Dorina Stoica)

Imagine de pe internet