Curățește-mi ochii să văd cu ei,
Frumusețea verii, florile de
tei,
Curcubeu boltit colorat pe zare,
Răsăritul lunii, asfințit de
soare.
Ploaia mănoasă căzută-n zi de
vară,
Florile de câmp din lanul de
secară,
Grâul copt în holde să-l văd aurit,
Unduind ca marea când e de
cosit.
Să văd pâinea bună, în spicul
de grâu
Și sămânța vieții în apa din
râu.
Pe Iisus să-l văd, răstignit pe
Cruce,
In prescura care la altar s-aduce.
Curășește-mi gândul inima o
spală,
Să nu am în gură vorbe se ocară.
Fă să piară Doamne răul tot din
mine,
Să rămână doar ce-i frumos și bine.
Viersul meu să fie apă
cristalină,
Zâmbetul deschis, privirea
senină,
Fapta înțeleaptă, trupul
potolit
Și câțiva dusmani să-i am de
iubit.
(Dorina Stoica)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu