Ne rotim odată cu pământul.
Ne-ntunecăm odată cu noaptea.
Înaintăm ca fluxul.
Dăm înapoi ca refluxul.
Pentru unii poate părea ciudat
dar pentru mine în luna când înfloresc teii,
sunt necesare
cimitirele.
Câte o bătrână micșorată
de prea mulți ani
uitată pe bancă de
copila
ce i-a ocupat locul
de veci prea devreme,
mă întreabă dacă nu mi-e frică.
Nu,
îi răspund morții
nu bântuie pe nimeni.
Ne facem singuri
frică,
până la urmă toți ajungem aici,
tainele rămân însă
taine.
(Pentru moment.)
DS
Poza de pe internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu