Câteva întrebări și multă tristețe în prag de primăvară

Fără răutate ori intenţii denigratoare, gestul unei persoane, ce se autointitulează om de cultură în municipiul Bârlad, de a batjocori semenii de bună credinţă cu calităţi creative mai mult sau mai puţin de elită, mă determină să-mi pun nişte întrebări care sper să vă provoace şi pe dumneavoastră, prietenii mei, cititori internauţi și prieteni virtuali. Mai zilele trecute a ieşit de sub tipar, la Bârlad, publicaţia trimestrială Baaadul literar. Din titlu rezultă că ar trebui să fie o revistă de LITERATURĂ. Această revistă este păstorită cu atitudine de BARON local de profesorul de limba română, GRUIA NOVAC, 

ieșit de vreo două decenii la pensie. Deja, este firesc să mă întreb dacă viitorul și prestigiul orașului meu drag stă în astfel de persoane formate, dar și încremenite din prea mult orgoliu și prețuire de sine în vremuri întunecate. Redactor Șef al mai sus amintitei reviste, autointitulat şi CRITIC LITERAR, domnul profesor, care nu figurează în nici o listă a criticilor literari recunoscuți, nu este membru al Academiei Română, nu este membru al USR, nu este nici măcar Cetățean de onoare al Bârladului, nu face parte din nici o structură de tipul: asociaţii, cenacluri literare etc., a găsit de cuviinţă să scoată o revistă pe bani publici pentru a atrage atenţia asupra existenţei sale vremelnice, insultând şi batjocorind concitadini de-ai săi cu preocupări culturale. Pe lista incomodă a domnului profesor, Șef redactor al revistei, mă regăsesc cu o salbă de apostrofări și caracterizări, greu de admis că ar putea face parte din preocupările unui intelectual adevărat. Acestea nu au nici o legătură însă cu scrisul meu, ci doar cu persoana DS și implicarea mea în diferite activități, în mod deosebit cele de la Centrul Eminescu. Prin urmare, este firesc să mă întreb:

1. Pe mâna cui a fost dată o revistă de LITERATURĂ, plătită din bani publici?

2. Cultură se face în virtutea relaţiilor de prietenie sau de pahar? 

3. De ce, eu, cetăţeanul de rând, trebuie să plătesc taxe şi impozite, în fapt sunt obligată prin lege să dau bani către stat, ca o astfel de persoană să dirijeze o revistă în care să fiu jignită, batjocorită, denigrată public, fără a-mi oferi, cum ar fi democratic, firescul drept la replică? 

4. Ce exemplu dă pentru tânăra generaţie şi nu numai?

5. Ce beneficii de imagine are comunitatea cu o astfel de publicație ce este trimisă, tot pe bani publici, în ţară şi în afara ţării? 

6. Cui şi la ce foloseşte o revistă denigratoare la adresa bârlădenilor ?

7. Finanţatorul cunoaște conţinutul acestei publicaţii? Dacă DA, e de neînțeles să platești pentru o publicație ce strică imaginea orașului. 

8. Cum o astfel de revistă îi poate mobiliza sau determina pe cetățenii de vârste diferite ( în special pe tineri) să scrie, să participe la manifestări culturale, să se implice în organizarea unor evenimente culturale? 

9. De ce în locul cronicilor batjocoritoare ale domnului profesor redactor Șef la adresa persoanelor publice, implicate în manfestări culturale pe banii lor, nu s-au publicat poezii, eseuri sau alte texte ale unor debutanţi (mai ales din Bârlad ?) 

10. Dacă coordonatorul publicaţiei este atât de valoros, de ce nu se răfuieşte cu membrii Academiei Române? De ce nu a fost propus pentru Premiul Nobel pentru literatură, ori nu a luat măcar niște premii naționale pentru critică literară?
 * 
Cu mulți ani în urmă eram pe o funcție. Un țăran a intrat la mine în birou și a reclamat o persoană cu relații sus puse. L-am întrebat dacă nu-i este frică. Privindu-mă în ochi mi-a răspuns „Nu mi-e frică decât de Dumnezeu.” Același lucru îi spun și eu domnului profesor, Șef redactor al revistei Baaadul “literar” NU MI-E FRICĂ DECĂT DE DREPTUL JUDECĂTOR!

 Să auzim și de bine din Bârladul meu, cu drag DS.