Spre Lumina

 

Când cei apropiați

nu mai sunt lângă tine

pentru că nu ai ce

să le mai dai

nici să le faci vreun bine,

când mâna, piciorul,

mintea sau ochiul

nu te mai servesc

doar întunericul

e stăpân peste toate.

Din toți

câți au fost în viața ta

nici o inimă lângă a ta

nu mai bate.

Când somnul nu vine,

noaptea-i prea lungă

iar moartea pândește

într-un colț

cu coasa să te ajungă

doar steaua credinței

îți dă mângâiere

în trupul obosit,

batrân,

plin de boli și durere.

Luați-l dar,

îngropați-l în tină

mi-a fost de folos

eu merg spre 

LUMINĂ

(de Dorina Stoica)