 | |
| Scriitoarea Petruța Chiriac |
Reporter: Doamna Dorina Stoica, dacă
urmărim presa actuală, respectiv aceea de după 1989, reținem în principal
ideea, că trăim ani de răscruce.
Dureri de tot felul rămase încă din al
II-lea război mondial, și de după, nescrise încă au dus la ideea unui secol
religios. Ma refer la cel pe care-l trăim.
V-am citit evocările pe această temă, iar
în literatura noastră, marii poeți și oameni de cultură au sensibilizat și au
menținut, după cum se știe, respectul pentru sentimentul religios adresat
tuturor vârstelor.
Ați scris poezie religioasă înainte de a
găsi un drum spre cel social, sau prin aceasta ați realizat o contragreutate,
un echilibru la unele brutalitați trăite în anii 1990, 1991?
Dorina Stoica:
Religozitatea a fost o permanență a românilor și înainte de evenimentele din
decembrie 1989, dar mai ales după. Generația mea nu a
benficiat de educație religioasa în școala, însă părinții cei mai mulți au
păstrat nealterată credința și mulți dintre ei în familie au transmis copiilor atât cât stiau și ei din
Sfânta Scriptura și din tradiție.
Educația ateistă din școala comunistă, a determinat formarea unei generații
involuate spiritual, generația noastră.
Nu știu dacă secolul în care suntem este,
sau va fi unul foarte religios. Ce pot să va spun din propriile observații
asupra contemporanilor mei, este că s-au cristalizat deja doua categorii
distincte și anume: acei care
cred ca “Omul este măsura tuturor lucrurilor” (Protagoras) adica,
fiecare individ îşi creează la nivel ideatic propriul său Univers pe măsura
capacităţii sale subiective de imaginaţie şi gândire, adepti constienți sau nu
ai Noii Ordini Mondiale, și a celor care trăiesc în și prin Dumnezeu “care este masura tuturor lucrurilor”. Fac parte din cea din urmă categorie, ma raportez la El. Și mai pot sa va spun
că deja se observă cum oamenii onești, care lucreaza binele sunt și vor
fi din ce in ce mai vizibili si mai ascultați, într-o societate momentan, aproape lipsită
de valori morale.
Am scris poezie din copilărie, dar am
uitat de ea mulți ani, pentru a mă identifica din nou cu scrisul la vârsta
maturității, când, citez, “mi-am găsit matcă” primind un oarecare
har datorită raportarii la valorile învățăturii creștin-ortodoxe. Poezia-
rugăciune pe care o scriu e alinare, poate o evadare din cotidianul trist și
dezamăgitor ce a urmat iluzoriei
libertăți dobândite în decembrie 1989. Este, aș putea spune fără teama
de a greși o împlinire și confirmarea puterii tămăduitoare a
credinței asumate, ca mod de viață.
R. Credeți că
mărturisirea ca exemplu persoanal, e singura cale de îndreptare a multor
răutăți savârșite de tinerii din zilele noastre?
D. S Da, fără dor și
poate a tuturor, nu numai a tinerilor, transformarea societății se produce
începând cu schimbarea fiecărui îndivid.
Eu am convingerea că în această lume
secularizată dar și demonizată, tinerii care au ales să trăiască așa cum îi
învață biserica și orele de religie din
școală, preferând trăirea în virtute, căsătoria creștină când vine vremea
întemierii unei familii, vor schimba în timp, complet, absolut totul.
Aceștia formează deja un fragment al
populației țării noastre preponderent ortodoxă (deloc neglijabil), ce în 20-30
de ani vor fi altfel decât generația noastră (vreau să spun, mult mai evoluați
spiritual). Unde sunt ei? Căutați-i în toate duminicile și în sărbătorile
crestine în biserici și mănăstiri la Sfânta Liturghie. Veți fi uimiți cât sunt
de mulți și de frumoși!
E bine să conștientizăm că în noi, doar în
noi stă puterea de a hotărî cum va arăta viitorul. Să luăm aminte, și așa cum
ne dorim ca în puținul timp petrecut aici pe pământ să ne fi
bine în viața personală și materială, să
ne dorim ca prin exemplul viețuirii noastre ca hristofori, creați după chipul
și asemanarea lui Dumnezeu, să-i facem și pe cei din jurul nostru să dorească a
se schimba, pentru a se naște din Duh și din adevăr ce nu poate fi aflat decât
printr-o viață creștină autentică.
R. Mulțumiri pentru
frumoasele gânduri, și vă urăm succes în viața de familie și în urmatoarele
scrieri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu