Dragostea ca libertate

   Ne lipim sufletul de oameni, de lucruri de locuri…

Suntem convinși ca nu putem trăi fara cineva, fără acel ceva, că nu putem să ne împlinim decât în acel oraș, în acea casă, în acea tară în acea dregatorie. Nu suntem liberi! Nu suntem fericiți pentru că nu avem Dragoste. Sufletul e gol. Il umplem cu orice. De fapt umplem un gol nesfârșit pe care îl purtam în noi de la începutul lumii când am pierdut legătura cu Divinitatea,

Devenim dependenți de orice, de cafeaua de dimineață, de omul de lângă noi, de animalul de companie, de anotimpul preferat, de prieteni de mirosuri, de haine, de shoping, de toate. Căutăm intreaga viața acea dragoste (erosul) care să ne alimenteze egooul trupul si mândria.

   Vine însă o vreme când unii descoperim o altfel de viață, o altfel de prezență o altfel de Dragoste si altă dependeță care poartă numele de Iisus Hristos, pentru că trebuia sa poarte un nume! "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piară, ci sa aiba viața vesnică." (Ioan 3:16)  

   Această Dragoste inseamnă Libertate!

Daca esti mut te poți intelege cu miloane de oameni, de ești batrân sau tânar frumos sau urât, cult sau incult, bogat ori sărac nu contează! Nici locul unde esti nu este important. Ești plin de celălalt, ești tu dar ești toți, ești nimic dar ești totul, ești o mică parte dintr-un mare Trup (biserica) esti o firmitura dintr-un întreg.

   Care dragoste insă, te face cu adevarat liber? Acea dragoste egoistă pornită din dorinta de posesiune, de a stapâni trupul si sufletul celui pe care ti-l dorești aproape?  Nicidecum! Dragostea este de fapt prezenta lui Dumnezeu în viata noastra, este insăși Dumnezeu .“Dragostea e forța care mișcă Soarele si celelalte stele” (Dante).

   Dragostea este cea mai mare virtute, am putea spune. Ea este izvorul si sufletul tuturor virtuților pe care le poate avea un om. Este esența creștinismului deoarece toate celelalte trăiesc cu adevarat numai dacă sunt încălzite si stimulate de Dragoste. Cea mai frumoasă odă ce a fost adusă Dragostei creștine și în același timp cea mai completa definiție a ei este cea din cap 13 al Epistolei I-a către Corinteni a  Sfântului Apostol Pavel in acel "imn al Dragostei creștine: "De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar Dragoste nu am, fâcutu-m-am aramă sunătoare si chimval răsunator. Și de aș avea darul proorociei și toate tainele le-aș cunoaște, și orice știintă, si de as avea atâta credintă încât să mut si muntii, iar Dragoste nu am, nimic nu sunt. Și de aș împarți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar Dragoste nu am, nimic nu-mi folosește...Și acum rămân acestea trei: Credința, Nădejdea, Dragostea. Iar mai mare dintre acestea este Dragostea"  (I Cor. 13, 1-3, 13).

    Dragostea aceasta, numita si agape (ce se referă la dragostea pe care Dumnezeu ne-o poartă) este impartială și este  jertfelnică. Este darul pe care Dumnezeu ni l-a făcut si despre care ne-a vorbit Mântuitorul Iisus Hristos când, pe Cruce fiind, s-a rugat pentru cei care-l răstigneau “Iarta-i Doamne, că nu știu ce fac”.

Dragostea îndelung rabdă, Dragostea este binevoitoare, Dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește.
Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul.
Nu se bucură de nedreptate ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. (Sf. Scriptură)

   Ce aș putea să mai adug acestor minunate cuvinte eu, om păcătos care nu am decat mândrie si patimi? Dragostea este cel mai frumos sentiment care ne invăluie si ne face să fim cu putin mai mici decât ingerii asa cum e scris în Psalmul 8 a lui David:
“4.Ce este omul că-ți amintesti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?/ 5. Micșoratu-l-ai pe dânsul cu puțin față de îngeri, cu slava și cu cinste l-ai incununat pe el”.
Fară puterea dragostei Pământul ar fi dispărut de mult cu tot neamul omenesc. “Daca dragoste   nu e, nimic nu e!” (Marin Preda)
   Pe cât de greu este să o dobândești la fel de greu este să vorbești sau să scrii despre ea pentru că ne lipsește, sau este puțină,si egoistă! Daca am dobândi-o am fi asemenea Sfinților lui Dumnezeu, am fi Dumnezeu întrupat în om. Dragostea aceasta care este “mai presus de toata dorirea” este perpetuă, nu moare niciodată este Divină este necreeată, veșnică inexplicabilă asemenea Creatorului, este universală ! Ea este RAIUL spre care tânjim toți oamenii ce am gustat din fructul otravit al cunoașterii, pierdut datorită neascultarii.
   Există insă o Dragoste si mai mai mare decât toate acestea. Este Dragostea pentru dușmani. Acesta este apogeul Dragostei. Dar cum oare sa am dragoste pentru cel care mi-a facut rău, pentru cel care m-a făcut să sufăr, care mi-a rănit mândria, sau pentru acel care m-a deposedat de un bun ce mă încătușează considerându-l al meu, când eu nu o am nici pentru aproapele meu, vecinul meu, casnicul meu iar uneori nici pentru mine?
Nu am dobândit si nu stiu daca voi putea sa am vredodată în această vremelnică viața o astfel de Dragoste (agape), dar știu ca mi se dă să gust o picatură din ea în biserica mea ortodocsă, atunci când mă apropii cu nevrednicie, cu teama și sfială de Sfânta Euharistie.
Dorina Stoica – 25 dec 2013

Imagine imprumutata de pe Google.(NaTuRe'S PaRaDiSe)