Biserica Nativității din Bethlehem

E sâmbătă. Ce repede au trecut zilele! Am coborât ca de obicei la masă.  Faţa îmi este roşie şi iritată. Când voi merge prin soare va fi şi mai rău Mâncarea nu prea mi-mai place. Aceleaşi legume, humus, salate și supă cremă de ciuperci seara. Doar cafeaua e bună. Slabă dar fierbinte şi din belşug. Pâinea nu mai e nedospită, seamănă cu pâinea noastră feliată neagră. Deşi nu mi-e foame, mănânc gândindu-mă la ziua ce abia a început. Nu se ştie dacă voi mai mânca ceva până seara. La ora opt autocarul se pune în mişcare. Dacă în primele zile unii mai întârziau, acum tot grupul este prezent la ora stabilită. Acesta este şi meritul părintelui Roman care a impus disciplină şi multă seriozitate în scopul atingerii tuturor.Ne îndreptăm spre Locul unde Fecioara Maria l-a născut pe Mântuitorul Iisus Hristos.  Facem ca de obicei „Rugăciunile dimineţii”, iar apoi ascultăm explicaţiile părintelui Roman despre locul unde ne vom închina în această dimineaţă şi anume Betlehemul, numit şi Casa pâinii, aflat la 8 km de cetatea Ierusalimului.

Conform tradiţiei creştine, Iisus s-a născut în Grota Nativităţii din Bethleem aflată sub Biserica Nativităţii. Nerăbdarea de a ajunge cât mai repede în acest loc este atât de mare încât la vederea zidului înalt, aproape încep să alerg. Ajung prima. Ating poarta închisă şi aflu de la cele câteva persoane ce aşteptau să intre că aceasta nu se deschide decât atunci când iese grupul ce se află în interior. Mă așez pe banca din piatră și privesc în jur. Observ un călugăr foarte înalt şi slab care sărută zidul de piatră. Mă apropii de el şi îl întreb de unde vine. Ochii îi sunt scăldați în lacrimi. Se îndepărtează puţin de zid şi începe să vorbească în ruseşte. Deşi nu înţeleg limba, am priceput că vine din Siberia şi că e foarte fericit să atingă aceste Locuri Sfinte. Uşa pe care se intră în biserică e foarte joasă. Ea poartă numele de Uşa Smereniei deoarece eşti nevoit să te apleci pentru a intra. Se spune că poarta era mare, dar a fost zidită pentru a împiedica intrarea călare.

Când, în cele din urmă, grupul este complet, părintele Roman vine însoţit de un tânăr care ne propune să facem o poză în faţa intrării. Facem întocmai și dăm câte 5 $ pentru ca la ieşire să primim pliantele.

Biserica este foarte mare şi are 44 de coloane din marmură, pe fiecare fiind zugrăvit câte un sfânt. Urme din vechile picturi pot fi văzute şi astăzi, iar pe jos protejate, porţiuni de mozaicuri antice. Strălucitoare, îmbrăcată în aur, icoana Maica Domnului Bethlehemita ne întâmpină pe fiecare dintre închinători cu un zâmbet discret şi plin de iubire. Ne oprim în faţa altarului grec unde tocmai se săvârşeşte Sfânta Liturgie ortodoxă de către doi preoţi greci. Altarul se află deasupra peşterii în care s-a născut Mântuitorul. În timp ce aşteptăm să intrăm în Peştera Nativităţii, ascultăm explicaţiile părintelui legate de acest loc special unde a fost construită o basilica de către împăratul Constantin cel Mare în anul 325, iar lucrările au fost supravegheate de însăşi mama împăratului Constantin, împărăteasa Elena.  

Basilica a fost distrusă după circa 200 de ani de la construirea ei. Din vechea clădire se păstrează numai structura iniţială, respectiv cinci naosuri despărţite prin patru rânduri de unsprezece coloane şi o mică parte din vechea pardoseală cu un mozaic. Biserica a fost reconstruită de împăratul Justinian, care i-a adăugat trei abside în formă de treflă, un pronaos şi două scări laterale către grotă. În anul 614 al erei noastre, în perioada invaziei persane, biserica a scăpat de distrugere ca prin minune: invadatorii s-au oprit în faţa reprezentării iconografice a Regilor Magi în cadrul mozaicului care decora frontonul, deoarece aceştia erau îmbrăcaţi în costume persane. 
Ulterior, biserica a supravieţuit, dar a cunoscut unele adaosuri arhitecturale în perioada cruciadelor, precum şi în perioada otomană. Grota Nativităţii este un amplasament relativ mic, cu ziduri placate cu marmoră. Într-o absidă mică, ”Altarul naşterii lui Iisus”, sunt 15 lămpi de argint aparţinând diferitelor comunităţi creştine, atârnate de o stea, de asemenea din argint. Grota Nativităţii este proprietatea Patriarhatului Grec. Ea este legată de alte grote, în care se poate intra trecând prin Biserica Sfânta Caterina, construită de franciscani în anul 1881. De fapt, creştinii catolici celebrează slujba religioasă de Crăciun în această biserică, neavând acces în alt loc, iar creştinii ortodocşi în Biserica Nativităţii la 6 ianuarie (pe stil vechi). 

Coborâm în peșteră, sărutăm steaua de argint, cea cu 14 raze după numărul neamurilor de la Avram la David, stea dăruită de către un domnitor român acestei biserici. Steaua marchează Locul Naşterii din Fecioară a Mântuitorului Hristos. Îmi simt inima fierbinte iar ochii umeziți de lacrimi. Aprindem lumânări şi apoi cumpărăm mici amintiri şi daruri pentru cei de acasă. La ieşire căldura ne copleşeşte iar. După ce primim pliantele cu poza de grup, ne urcăm în autocar pentru a ne îndrepta spre cetatea Ierusalimului.

de Dorina Stoica din cartea "De Florii in Tara lui Iisus"2013