miercuri, 17 iunie 2015

Undeva se stie tot


Undeva, cineva știe tot ce se întâmplă.
Un scenariu se repetă pe scene diferite.
Regulile fac parte din joc.
Nimeni nu ține cont de ele.

Un cuvânt scris sau rostit a ajuns cu viteza luminii.
Nu mai scriu nimic,
dorm mai bine  când știu că totul este doar în mintea mea.

Am o relațe  cu hainele mele.
Cineva îmi tot cere haine vechi.
Ale mele toate sunt noi,
ajungi să te doară pentru că ai investit  prea mult în ele,
dar
vara când timpul picură ca nisipul în clepsidră
si apa în fântână foșnește
îmi doresc o noapte sub formă de mine și tine.

Așa de despărțiti de la un timp,
ne coacem dorurile în lanul de secară de veghe.
Pentru singurătate  universul e totuși prea mic

Acum la zero ore din noapte
o liniște calmă  mă ține în brațe.
Inspir,  expir,  îmi opresc apoi respirația.
Aștept să mi se întâmple ceva important.
În general  viața e banală.
În particular e unică.
(de Dorina Stoica)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu