vineri, 19 iunie 2015

Noapte de vară la munte


Din cer printre nori, niște raze de soare
scaldă și îmbracă-n lumină satul din vale.

Iarba e verde, munții desenați pe zare
au vârfurile golașe văruite cu ninsoare.

Țăranii obosiți se întorc  încet către casă,
se anunță o noapte de vară frumoasă.

Timpul curge lin într-un straniu balet,
înserarea acopera amurgurile roz violet.

Coboară și urcă-n fântână cumpăna veche,
un grier țiuie insistent parc-ar fi în ureche.

În schitul de lemn de la marginea zării
doi călugări bătrâni fac rugăciunile serii.

Luna pe cer vine să-și facă tura de noapte,
începe un recital susținut de câteva broaște.

După fierbințeala zilei, acum e răcoare
în aer plutesc esențe tari, dulci amețitoare,

În nări simți aromă de brad și miros de bucate.
E noapte de vară la munte. Ce noapte!
( de Dorina Stoica)

imagine de pe internet