Interviu relizat de scriitor prof. Petruța Chiriac cu autoarea Dorina Stoica

Scriitoarea Petruța Chiriac

Reporter: Doamna Dorina Stoica, dacă urmărim presa actuală, respectiv aceea de după 1989, reținem în principal ideea, că trăim ani de răscruce.

Dureri de tot felul rămase încă din al II-lea război mondial, și de după, nescrise încă au dus la ideea unui secol religios. Ma refer la cel pe care-l trăim.

V-am citit evocările pe această temă, iar în literatura noastră, marii poeți și oameni de cultură au sensibilizat și au menținut, după cum se știe, respectul pentru sentimentul religios adresat tuturor vârstelor.

Ați scris poezie religioasă înainte de a găsi un drum spre cel social, sau prin aceasta ați realizat o contragreutate, un echilibru la unele brutalitați trăite în anii 1990, 1991?

Dorina Stoica: Religozitatea a fost o permanență a românilor și înainte de evenimentele din decembrie 1989, dar mai ales după. Generația mea nu a benficiat de educație religioasa în școala, însă părinții cei mai mulți au păstrat nealterată credința și mulți dintre ei în familie au  transmis copiilor atât cât stiau și ei din Sfânta Scriptura și din tradiție.  Educația ateistă din școala comunistă, a determinat formarea unei generații involuate spiritual, generația noastră.

Nu știu dacă secolul în care suntem este, sau va fi unul foarte religios. Ce pot să va spun din propriile observații asupra contemporanilor mei, este că s-au cristalizat deja doua categorii distincte și anume: acei care cred ca “Omul este măsura tuturor lucrurilor” (Protagoras) adica, fiecare individ îşi creează la nivel ideatic propriul său Univers pe măsura capacităţii sale subiective de imaginaţie şi gândire, adepti constienți sau nu ai Noii Ordini Mondiale, și a celor care trăiesc în și prin Dumnezeu “care este masura tuturor lucrurilor”. Fac parte din cea din urmă categorie, ma raportez la El. Și mai pot sa va spun  că deja se observă cum oamenii onești, care lucreaza binele sunt și vor fi din ce in ce mai vizibili si mai ascultați, într-o societate momentan, aproape lipsită de valori morale.

Am scris poezie din copilărie, dar am uitat de ea mulți ani, pentru a mă identifica din nou cu scrisul la vârsta maturității, când, citez,  “mi-am găsit matcă” primind un oarecare har datorită raportarii la valorile învățăturii creștin-ortodoxe. Poezia- rugăciune pe care o scriu e alinare, poate o evadare din cotidianul trist și dezamăgitor ce a urmat iluzoriei  libertăți dobândite în decembrie 1989. Este, aș putea spune fără teama de a greși o împlinire și confirmarea puterii tămăduitoare a credinței  asumate, ca mod de viață.

R. Credeți că mărturisirea ca exemplu persoanal, e singura cale de îndreptare a multor răutăți savârșite de tinerii din zilele noastre?

D. S Da, fără dor și poate a tuturor, nu numai a tinerilor, transformarea societății se produce începând cu schimbarea fiecărui îndivid.

Eu am convingerea că în această lume secularizată dar și demonizată, tinerii care au ales să trăiască așa cum îi învață  biserica și orele de religie din școală, preferând trăirea în virtute, căsătoria creștină când vine vremea întemierii unei familii, vor schimba în timp, complet, absolut totul.

Aceștia formează deja un fragment al populației țării noastre preponderent ortodoxă (deloc neglijabil), ce în 20-30 de ani vor fi altfel decât generația noastră (vreau să spun, mult mai evoluați spiritual). Unde sunt ei? Căutați-i în toate duminicile și în sărbătorile crestine în biserici și mănăstiri la Sfânta Liturghie. Veți fi uimiți cât sunt de mulți și de frumoși!

E bine să conștientizăm că în noi, doar în noi stă puterea de a hotărî cum va arăta viitorul. Să luăm aminte, și așa cum ne dorim  ca în  puținul timp petrecut aici pe pământ să ne fi bine în viața personală  și materială, să ne dorim ca prin exemplul viețuirii noastre ca hristofori, creați după chipul și asemanarea lui Dumnezeu, să-i facem și pe cei din jurul nostru să dorească a se schimba, pentru a se naște din Duh și din adevăr ce nu poate fi aflat decât printr-o viață creștină autentică.

R. Mulțumiri pentru frumoasele gânduri, și vă urăm succes în viața de familie și în urmatoarele scrieri.