vineri, 7 iunie 2019

Șarpele și licuriciul




Lunecând prin iarba deasă,
undeva pe lâng-o casă,
un șarpe veninos
a văzut sclipind pe jos
mititel un licurici,
luminând printre furnici
și-a-nceput a-l urmări,
cu gândul de-al înghiți.


Licuriciul cam mirat
știind că nu-i de mâncat
pe șarpe l-a întrebat:
- “Sunt gustos nevoie mare?
Ți-am făcut vreo supărare?
cu limba-ncerci să m-ajungi
ai de gând să mă mănânci?”
- Nu, nici vorbă de mâncare,
strălucești însă prea tare.
Vreau să dispari în burta mea
cu tot cu lumina ta
să nu te mai pot vedea!

MORALA
Un șarpe veninos
ce se tărăște pe jos,
chiar de-nghite o lumină
va râmâne tot jivină!(Dorina Stoica)


 Povestirea am găsit-o pe blogul "Lumină pentru candela din suflet")






duminică, 14 aprilie 2019

Banul văduvei



Imagine preluată de pe internet

Pe mama Florica am cunoscut-o acum câțiva ani, la biserică. E singură. Bărbatul ei s-a dus de câțiva ani buni, iar copii nu i-a dat Dumnezeu. De zece ani nu mai lucrează, are o pensie mică, pe caz de boală, care abia îi ajunge pentru a-și duce traiul de zi cu zi. Cu toate acestea n-o auzi că-și face griji pentru ziua de mâine! Nădejdea ei este numai la Dumnezeu, care n-a părăsit-o niciodată, ajutând-o mereu să treacă senină peste lipsuri și necazuri. De fiecare dată când stau de vorbă cu ea, îmi vin în minte cuvintele Sfintei Evanghelii “…nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?” (Matei cap. 6)
Când este zi de biserică de cum se crapă de ziuă după ce își face rugăciunile de dimineață se îmbracă cu hainele cele bune și pornește spre biserică. Umbra ei subțire cu batic pe cap stă nemișcată pe ușa bisericii până ce aceasta se deschide. După ce face trei plecăciuni în pridvor începe să se roage pe la icoane pentru toți acei pe care îi cunoaște. Și îi cunoaște pe toți! Murmură zeci de nume și face mătănii mari. La plecare printre ultimii, cu părere de rău, iese pe ușă ducând în sacoșa decolorată o pâine, câteva mere sau o portocală, niște colivă, anafură, o sticlă cu aghiazmă, uneori un prosop sau o batistă și alte bunătăți primite de la acei care au făcut vreo pomenire pentru cineva din familie.
Toată slujba stă în genunchi. În strană nu se așează, deși adeseori este invitată să ia loc. Nu a dat bani, atunci când s-au făcut cele noi din lemn de stejar. Le priveșe cu drag cât sunt de frumos dantelate gândind că sunt lucrate de îngeri, nu de oameni! Cum să se așeze pe așa minunăție? Se bucură însă tare mult când e chemată să ajute la curățenie. Atunci, cu o carpa moale le sterge așa de blând, de parcă le-ar mângăia.
De câteva luni, mama Florica e tare mâhnită! În biserică s-a început resturarea catapetesmei și în fiecare duminică se mai descoperă o bucățică din aceasta. E atât de frumoasă după restaurare încât se gândește că așa o fi arătând Împărăția Cerurilor!
Seara, dupa rugăciune, mai înainte de a dormi își contabilizează banii. Socotește și se tot gândește la ce ar putea renunța pentru a da și ea ceva bani la biserică, să știe că, măcar câteva frunzulițe aurite, din minunata catapeteasmă sunt plătite din banul ei. Va renunța la  mere! Da, la mere! Ii plac foarte mult merele. Dar odată hotărârea luată, pentru ea e lege! Și iată că după un timp, suma de bani pe care își propusese să o dea la biserică a fost adunată.
Cu banul strâns în mână, abia așteaptă să se termine slujba, pentru a-l duce la Sfântul Altar. Biserica s-a golit putin câte puțin. Fără voia sa, aude convorbierea dintre preot și o persoană care dorește să dea pentru biserică o sumă mare de bani. Nu se grăbea să plece, dar, dintr-odată, s-a rușinat de banii puțini pe care îi ține strâns în palmă și, făcând o cruce și o plecăciune, se îndreaptă spre ieșire pe vârfuri, pentru a nu deranja convorbirea preotului cu doamna cea bogată.
Când să iasă din biserică, aude glasul preotului:
- Unde fugi mam’ Florica! Ia întoarce-te-napoi! Îți place catapeteasma?
Atunci femeia a prins curaj și i-a dat banii.
Preotul a binecuvântat-o și a stat fără grabă de vorba cu cele două femei spunându-le cum va arata biserica, atunci când va fi gata.
Mama Florica a plecat fericită spre casa, parcă zburând, iar preotul acela în timp ce punea banii în “cutia milei” de la icoana Maicii Domnului, i-a spus femeii celei  bogate:
- Acesta este cu adevărat “banul văduvei”!
"Și sezând în preajma cutiei darurilor, Iisus privea cum mulțimea arunca cu bani în cutie. Și mulți bogați aruncau mult. Și venind o văduvă săracă a aruncat doi bani (adică un codrant).
Și chemând la sine pe ucenicii săi, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă, că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toți ceilalți. Pentru că toți au aruncat din prinosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuția sa." (Sfanta Evanghelie dupa Marcu - Banul vaduvei)
(Aceasta este o povestire adevărată)
Dorina Stoica


duminică, 3 martie 2019

Al doilea număr al revistei parohiale“Potirul Poganei”



<< La sfârșitul lunii octombrie a anului 2018 prindea viață un proiect îndrăzneț al preotului Ciprian Tacu, paroh la Parohia Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din satul Pogana și anume apariția unei reviste parohiale ce a primit numele de “Potirul Poganei”. Cu nume inspirirat ce sună a chemare la împreună-cuminicare, revista s-ar fi putut opri la un prim număr, așa cum se întâmplă, din păcate, de multe ori cu proiecte ce încep cu entuziasm și sfârșesc repede din cauza lipsei banilor, ori a unor dispute inerente, de altfel, între oamenii bine intenționați dar unii prea orgolioși, iar alții prea sensibili.
Pe parcursul celor șase luni ce s-au scurs de la prima întâlnire la o slujbă a Vicerniei, din biserica satului, aflată în dealul cimitirului, a celor care urmau să fie colaboratori preotului Ciprian Tacu și anume: doamna profesor-doctor bârlădeanca Elena Monu – Președinta Academiei Bârlădene,  prof. Mitrița Galben, scriitorarea Dorina Stoica din Bârlad,  prof. Camelia Pricop, ing. Cristian Spridon, inginer silvic și scriitor Cristinel Ariton, prof. Ion Dobrin, Cornel Stupu acel care face pictura pentru imaginea de copertă și o parte din pozele care ilustrează revista, prof. Emilia Cătănoaia organizatoare de pelerinaje prin locuri duhovnicești, prof. Georgeta Crăiveanu cu poveștile ei despre căsuțele albastre, Dumitru Spridon cu sfaturi pentru apicultori, ni s-au alăturat cu entuziasm și cu multă bucurie în acest al doilea număr și preotul Silviu Marin de la Parohia Bogești, George Țicău din Bârlad cu poezii, cântărețul bisericesc Vasile D. Căpraru, Liliana Niculina Arteni, Michel Mercier cu o minunată poveste de viață  despre momentul când s-a îndrăgostit de meleagurile acestui sat și s-a stabilit aici prin căsătorie,  medic Mihaela Ariton și alții.
Doamna Marilena Toma într-un articol intitulat “De ce Pogana” ne povestește cum, după ce a trait mulți ani în Italia care le-a oferit “totul, civilizație, modernism și multă bunătate”, și-au găsit ea și soțul său împlinirea și pacea sufletească pe aceste meleaguri de natale, căci, localitatea învecinată Bogești este locul originii familiei sale.
Și după cum spune un proverb cunoscut “un lucru ce s-a întâmplat o singură dată, e posibil, să nu se mai întâmple niciodată, dar un lucru ce s-a petrecut de două ori, cu siguranță se va petrece de multe alte ori”, avem convingerea că această revistă nu numai că va avea viață lungă, dar va stimula și alte parohii să editeze publicații de acest gen.
Astăzi,  în sâmbăta de dinaintea Duminicii Înfricoșatei Judecăți când se pomenesc cei trecuți la Domnul ne-am adunat în bisericuța de lemn din dealul cimitirului și în comuniune cu ctitorii acestui lăcaș: Ștefan și Safta Sturdza precum și Smaranda Sturdza alături de eroii satului ce au fost pomeniți, a fost lansat al doilea număr al revistei Potirul Poganei. S-a alăturat pogănenilor și doamna Elena Maria Mihai din Bârlad creștină de toată lauda și vrednica mama a lui Mihai Ioan David binecunoscut recitator de poezie religioasă, elev în clasa doua care a recitat două poezii minunate pentru care a primit aplauze și îmbrățișări. Celor prezenți li s-a oferit câte un exemplar din revistă și au fost invitați la o agapă creștină.
Din paginile revistei nu lipsește chipul și  nici cuvintele pline de înțelepciune și har ale Preasfințitului Ignatie, Blândul Păstor al Episcopiei Hușilor, așa cum noi l-am numit și care a dat binecuvântare arhierească pentru această lucrare.
La realizarea acestui al doilea număr al revistei Potirul Poganei au trudit cu entuziasm și dăruire împreună cu preotul Ciprian Tacu  redactorii: prof  Mitrița Galben, Dorina Stoica din Bârlad .
Nu știm dacă aceasta a fost inițial intenția fondatorului, dar revista Potirul Poganei se încadrează perfect în activitățile dedicate „Anului omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari)”. Ea va râmâne în istoria comunei o mărturie a implicării bisericii în viața satului și de ce nu, o punte între trecutul și prezentul acestei localități din Eparhia Hușilor. >> ( A consemnat Dorina Stoica)




marți, 12 februarie 2019

M-am născut de ziua mea




Dărâm gardurile
las iarna să  emigreze,
deschid geamurile,
opresc ceasurile.

Poftesc la masă prietenii
din zodia pești, arunc la coșul
de gunoi secundele expirate.
Sunt vie și peste pomii
abia înmuguriți se așterne
un cer nou și un nou anotimp.

De ziua mea închid
conturile de pe spații virtuale
desprind degetele
de pe tastaturi, croiesc
o zi lungă, o noaptea scurtă
și un zâmbet larg.

Mă deschid într-o nouă carte,
înviez într-un nou poem.
Mă înalț la cer cu aripi țesute
din cuvinte,
de ziua mea…
(Dorina Stoica)