Sub ninsoarea desa orasul disparea parca, pentru a se muta in alta lume, in lumea magica a povestilor de Craciun.
Stateam toate trei in patul urias si depanam sculele de lana matosoasa, din care mama ne va impleti flanelute calduroase. Una tinea sculul iar cealalta depana. Eu fiind cea mai mica aveam grija ca pisica sa nu se urce in pat sa incalceasca lana. Nu aveam nici o grija si radeam fericite...In casa era cald si curat.
Mama in schimb era trista si uneori din ochii verzi i se prelungea pe obraji un firicel subtire de lacrimi pe care si-l stergea pe furis cu coltul basmalei. Se ridica des privind pe geam la ninsoarea care nu mai contenea. Tata era plecat in cursa, la munte, dupa brazi de Craciun si ar fi trebuit sa fie deja acasa.
- Mergeti mama la culcare, ca eu mai stau sa-l astept, poate vine, daca n-o fi ramas pe undeva, prin troiene, cu masina.
Am adormit indata, asa cum numai copii stiu a adormi fara griji si fara tristeti iar noaptea a trecut repede. Ajunul a sosit odata cu dimineata. Ninsoarea se oprise.
Mama era treaza. O lasasem treaza si tot treaza o gaseam si dimineata, dar fata ii era luminata de zambet.
- Mergeti pe varfuri. Doarme. A venit aseara tarziu si trebuie sa se odihneasca ca apoi sa mearga sa lase brazii pe la intreprinderi. Astazi va duceti la tanti Mindac, in centru ca noi plecam de acasa, va jucati cu fetele ei si apoi pe la patru veniti impreuna acasa.
Tare ne-am suparat. Era ziua de Ajun! Nu ne facea niciodata brad, totusi ne placea sa stam acasa unde mirosea a cozonaci, a friptura, a sarmale si veneau colegii sa ne colinde.
Dupa ce am mancat pe saturate turte cu nuci am plecat oftand nemultumite.
- Cum ne alunga, in ziua de Ajun, ca sa stea doar ei doi. Mai bine ne lasa sa mergem la colindat.
Odata ajunse insa la ardeleanca am uitat de suparare. Era vesela si ne-a servit cu galuste umplute cu prune uscate tavalite prin nuca cum numai ea stia sa pregateasca.
La ora patru am pornit sapre casa, bucurandu-ne de zapada pufoasa.
Ne opream in dreptul vitrinelor in care straluceau brazi minunat impodobiti, ca in povesti si tare ne-am fi dorit sa avem si noi macar un brad micut, acolo, in odaita noastra.
Cand am intrat in casa luminata de sarbatoare, am inlemnit, de bucurie si de uimire.
In mijlocul camerei de zi era un brad
urias, pana in tavan, impodobit, cum numai la tata la servici vazusem, cu
ghirlande lungi de beteala si de hartie creponata multicolora, cu nuci
invelite in staniol, cu figurine din turta dulce si cosulete multicolore
umplute cu bomboane. Era nins din belsug cu beteala argintie confetii
si cu bucatele de vata.
Bucuria noastra a luminat fetele parintilor, care ne-au intampinat cu urarea de "Craciun fericit!"
In zilele urmatoare, toti copii de pe
strada au venit sa vada minunatia de brad impodobit si au
gustat din dulciurile care erau din belsug, prinse pe ramuri.
Dorina Stoica
(Din: " Raiul in care am fost".)
Prima imagine este preluata de pe facebook si animata.
