Drumul Crucii, Golgota și Capela Îngerului
E duminică. Vom merge la
Sfântul Mormânt deoarece nu toţi am fost aseară. Participăm la Liturghia de
Florii iar apoi încercăm să ajungem la
Aşezământul Românesc de la Ierusalim unde sperăm să prindem o parte din
Liturghia de Florii. Vom străbate apoi Muntele Sionului cu Zidul Plângerii,
Mormântul regelui David, locul Cinei celei de Taină şi Biserica Sfântului
Ştefan.
Începem Drumul Crucii pe
Via Dolorosa oprindu-ne la fiecare dintre cele 14 popasuri, despre semnificaţia
cărora ne vorbeşte părintele Roman.
- Primul popas marchează începutul durerii, începutul suferinţei,
locul unde Iisus a fost condamnat la moarte, respectiv curtea casei lui Pilat.
Aici, în cetatea Antoniei, Mântuitorul a fost prezentat mulţimii şi judecat, apoi
condamnat la moarte. Acest loc marchează începutul calvarului pentru mântuirea
neamului omenesc.
- Al doilea popas este
Pretoriul, locul unde pe umerii lui Iisus a fost pusă crucea pe care avea s-o
poarte până la locul unde a fost omorât. În Pretoriu, iudeii l-au condamnat pe
Fiul lui Dumnezeu strigând „răstigneşte-L”. De aici Mântuitorul porneşte pe
Drumul Durerii, care coboară spre Valea Tyropeon.
Locul în care se
intersectează doua străzi din vechea cetate, una ce vine de la Poara Leilor şi
una de la Poarta Damascului, este cel de-al treilea popas. Sub greutatea crucii
Iisus cade suferind ca un om.
- Al patrulea moment
rămas în istoria creştinismului ca unul extrem de dureros este cel în care Fiul
lui Dumnezeu se întâlneşte cu mama Sa, îngenunchiat de greutatea crucii.
Sfâşiată de durere Maria, în timp ce aleargă să-l ajungă din urmă pe Fiul ei
şi-a pierdut încălţările. O capelă dedicată mamelor îndurerate se află aici,
iar într-un loc ferit sunt două urme de sandale simbolizând paşii Maicii
Domnului.
Elena prietena noastră
din N.Y. suferindă, cu lacrimi în ochi ne spune că nu poate coborî treptele. O
rog să se descalţe si iau cu mine sandalele ei. In semn de evlavie pentru toate mamele
îndurerate din lume ating încălţările noastre de urma ce se află imprimată
în piatră.
- A cincea oprire este
locul care marchează ajutorul primit de Iisus de la Simon din Cirene. Acesta a
fost silit să-l ajute pe Hristos şi a cărat, o bucată de drum, crucea în locul
Lui.
- Al şaselea popas
marchează momentul întâlnirii Domnului cu Veronica, aceea care Îi şterge chipul
însângerat cu năframa. Potrivit tradiţiei, ea este femeia ce a fost tămăduită
de Iisus Hristos, de curgerea de sânge care o chinuia de mulţi ani.
- A şaptea oprire o facem
unde Mântuitorul cade pentru a doua oară, slăbit sub greutatea crucii. Este
obligat să se ridice şi să-şi continue drumul până la capăt.
- Momentul al opt este
cel în care Mântuitorul se întâlneşte în drumul Său cu femeile mironosiţe.
Acestea plângeau pentru El. Aici, El a mângâiat-o pe Maica Sa şi pe femeile
credincioase, spunându-le să nu mai plângă pentru El, ci mai ales pentru ele şi
pentru copiii lor, adică pentru păcatele lumii.
- Ne oprim acolo unde
Mântuitorul a căzut pentru a treia oară, răpus de greutatea crucii de pe umerii
săi. Acesta este popasul nouă. Învăţătura ortodoxă arată că cele trei căderi
ale Domnului reprezintă cele trei zile în care el a stat în mormânt, dar şi
partea umană a firii Mântuitorului care a suferit şi a căzut asemenea nouă
oamenilor.
Următoarele popasuri se
află marcate în Biserica Sfântului Mormânt şi până în Mormânt.
- Momentul al zecelea
este la Golgota unde a avut loc dezbrăcarea Domnului de hainele Sale. Atunci
când a a fost crucifiat Golgota era situată în afara cetăţii. Locul acesta în
care s-a înfipt crucea pe care a fost răstignit Iisus, este acela unde acum mai
bine de 2000 de ani a început mântuirea lumii, iar dragostea lui Iisus pentru
oameni a biruit moartea, plătind răscumpărarea neamului omenesc cu jertfa
trupului său pe Cruce.
- A unsprezecea oprire e
acolo unde Mântuitorului a fost țintuit în cuie pe cruce, sub ochii îndureraţi
ai mamei sale. Astăzi a devenit loc de închinare, de meditaţie şi de pocăinţă
pentru toţi credincioşii pământului.
- Oprirea a doisprezecea
simbolizează răstignirea şi respectiv moartea Mântuitorului. Fiul lui Dumnezeu
istovit de suferinţă şi-a dat ultima suflare, pe cruce. Astăzi, credincioşii
venerează locul şi piatra care pot fi atinse de oricine.
- Momentul al
treisprezecelea este coborârea domnului de pe Cruce. După moarte cele trei
trupuri au fost date jos de pe cruce, iar trupul lui Iisus aşezat pe Piatra
Durerii, sau Piatra Ungerii.
Aici l-au uns și înfășurat în grabă cu giulgiu, înainte de a fi pus în mormânt.
Aici l-au uns și înfășurat în grabă cu giulgiu, înainte de a fi pus în mormânt.
Punerea Domnului în
Mormânt şi Învierea este ultima oprire și punctul culminant al oricărui
pelerinaj. Cele mai adânci rugăciuni, şoptite, înlăcrimate, se spun aici, lângă
lespedea Mormântului, în minutul cât îi este permis fiecărui credincios să
zăbovească în interiorul Mormântului Sfânt . Aici e locul în care, în fiecare
an, de Paşte, se produce singura minune certă, palpabilă, din lume: coborârea
din cer a luminii numai la ortodocși. De aici se duce Lumina în toată lumea
pentru a vesti Învierea din morţi, triumful vieţii asupra morţii:”Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre
moarte călcând şi celor din morminte, viaţă dăruindu-le”
Când am intrat în curte clopotele băteau
necontenit în timp ce mulţime de episcopi în frunte cu Patriarhul Ierusalimului
cu ramuri de finic în mâini înconjurau Biserica Sfântului Mormânt. Ei cântau “Osana, osana, bine este cuvântat cel ce
vine întru numele Domnului”. În
aer pluteşte bucuria sărbătorii iar pe feţele tuturor se citeşte iubirea.
Floriile este sărbătoarea Întâmpinării Domnului, este ziua când Iisus a intrat
în Ierusalim biruitor dar smerit călare nu pe cal ci pe asin. Curtea Bisericii
este plină până la refuz. Pe scările bisericuţei ce se află în imediata
apropiere a intrării în biserica mare, un tânăr desculţ îmbrăcat cu o cămaşă
din pânză alba, cu pletele castanii ondulate revărsate pe umeri şi purtând
barbă, se lasă pozat şi filmat de pelerinii dornici de pitoresc ieftin.
Biserica Sfântului
Mormânt este cel mai sfânt loc al creştinătăţii, care adăposteşte minunea
Învierii, a biruinţei asupra morţii.
Mormântul Sfânt are două
încăperi, una este cea a Îngerului iar în cealaltă se află lespedea de piatră.
Prima este locul în care a stat îngerul care a vestit femeilor Învierea, iar a
doua încăpere mai păstrează şi azi piatra ce a fost dată la o parte după ce Mântuitorul
a înviat. Deoarece acei care am fost noaptea am ajuns la Stânca Golgotei, mergem şi ne aşezăm la
rând pentru a intra şi a ne închina în Sfântul Mormânt.
Biserica Mormântului este
o construcţie mai mult înaltă sub formă dreptunghiulară destul de mica.
Pătrundem pe o uşă joasă în prima încăpere ce poartă numele de Capela Îngerului. Exteriorul este din marmură de culoare roz şi are un ornament sub formă de scoică în partea de sus a intrării. În mijloc se găseşte un prestol peste care stă aşezată o piatră pătrată. Este o parte din piatra ce a fost aşezată la uşa Mormântului."Şi iată, s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului coborând din cer si venind, a prăvălit piatra şi a şezut deasupra ei. Şi înfăţişarea era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada” Pe această piatră se săvârșește în fiecare noapte Sfânta Liturghie. În dreapta şi în stânga, în pereţi, sunt doua nişe circulare. Acestea comunică cu exteriorul. Pe aici, în Sâmbăta Mare, Patriarhul Ierusalimului iese cu o torţă aprinsă cu Sfânta Lumină ce coboară din cer, pentru a o împărţi credincioşilor. În partea dinspre apus, se afla alta.
Pătrundem pe o uşă joasă în prima încăpere ce poartă numele de Capela Îngerului. Exteriorul este din marmură de culoare roz şi are un ornament sub formă de scoică în partea de sus a intrării. În mijloc se găseşte un prestol peste care stă aşezată o piatră pătrată. Este o parte din piatra ce a fost aşezată la uşa Mormântului."Şi iată, s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului coborând din cer si venind, a prăvălit piatra şi a şezut deasupra ei. Şi înfăţişarea era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada” Pe această piatră se săvârșește în fiecare noapte Sfânta Liturghie. În dreapta şi în stânga, în pereţi, sunt doua nişe circulare. Acestea comunică cu exteriorul. Pe aici, în Sâmbăta Mare, Patriarhul Ierusalimului iese cu o torţă aprinsă cu Sfânta Lumină ce coboară din cer, pentru a o împărţi credincioşilor. În partea dinspre apus, se afla alta.
Pe o uşă mică ce permite
intrarea doar a unei singure persoane, pătrunzi în altă încăpere de circa doi
metri. În dreapta se află o lespede din marmură albă care protejează locul pe
care a fost aşezat trupul Mântuitorului Hristos
care după trei zile a înviat. Când am
intrat în acel loc luminat slab de candele inima îmi bătea puternic. Era
liniște perfecta. În fața piedestalului de piatră îmi auzeam răsuflarea iar
picioarele îmi tremurau. Am sărutat lespedea de marmură iar apoi am
îngenunchiat şi eu, asemenea milioanelor de oameni veniţi din lumea întreagă
de-a lungul timpului aici, rostind rugăciunea-mi stângace pentru familie,
pentru mântuirea lor şi a mea, pentru bolnavi, pentru bătrâni și pentru ţară.
Am mulţumit cu lacrimi lui Dumnezeu că mi-a oferit şansa de a fi în acest loc
preasfânt şi l-am rugat să-i răsplătească celei prin care s-a înfăptuit dorinţa
de a ajunge aici, draga şi buna prietenă Mirela. Chiar dacă mai e o săptămână
până la Sfânta Înviere rostesc cu buzele lipite de lespedea de piatră.”Hristos a Înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață
dăruindu-le”
La ieșire călugărul care
permite intrarea în Sfântul Mormânt ne-a miruit pe fiecare. Aici slujesc după
un program bine stabilit mai întâi ortodocşii, apoi armenii, copţii şi
catolici.
În curtea exterioară în
partea de sus a scărilor cineva din grupul nostru flutură deasupra mulțimii
steagul tricolor. Ne adunăm în jurul lui, facem câteva poze, înregistrăm
sunetul răscolitor al clopotelor şi pornim spre parcare unde se află autocarul
pentru a continua pelerinajul. Piața ce se află în exteriorul Cetăţii
Ierusalimului răsună de melodii antrenante care nu-i lasă indiferenţi nici pe
romii din grupul nostru. Aceştia încep să danseze frenetic un dans țigănesc
tradiţional. Grupuri de persoane de diferite naţionalităţi purtând costume
ciudate se grupează aici în procesiuni, sau dansează. Părinţi cu copiii de mână
privesc spectacolul de pe margine ori încearcă să se apropie de scena aflată în
centru de unde răsună acordurile săltăreţe ale popularei melodii Naghila Hava atât de iubită de evrei.
Este o bucurie generală, o manifestare a libertăţii absolute în acest loc unde fiecare face ce simte fără ca cineva să se mire sau să privească dezaprobator.
Este o bucurie generală, o manifestare a libertăţii absolute în acest loc unde fiecare face ce simte fără ca cineva să se mire sau să privească dezaprobator.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu