luni, 8 februarie 2016

Scriu cu fervoare de parc-aș fi la închisoare

like-uri, sărutari, îmbrățișări, zâmbete, flori virtuale. 
fără nici un efort, simplu, românește compuneam pentru rude, 
vecini mireni, casnice, badante la fix, liber profesioniști
menajere, ciobani, pensionați medical, de drept, sau anticipat, 
educatoare, profesori de religie, copii din clasele primare, 
ori clasa pregătitoare, 
inclusiv monahi, monahii, lumânărese, cântăreți în strană,
agenți, paznici de noapte, arestați la domiciliu, șomeri.
m-au părăsitit unii dintre ei
“nu mai semeni cu draga noastră simplă 
îmbrobodita cu ochii blajini și zâmbet naiv.
așteptam poze de la mănăstiri, Sfâtul Maslu privegheri,
am facut postere cu poeziile tale de dragoste pentru Sfinți,
unele alb negru, altele color, au devenit folclor pe internet, 
ce te-a apucat , erai de-a noastră, te dai mare, 
vrei să devii scriitoare, mai lasă-ne-n pace, te-ai stricat!”
unii m-au blocat.
duhovnicul m-a sunat ieri supărat.
nici la biserică nu mai merg atât de des, 
doar duminica. de la Sfânta Liturghie nu lipsesc!
citesc mai rar și neatent din “Cartea de rugăciuni”,
“Acatistier”, “Sfânta Scriptură”, “Psalmii lui David”
ori “Poezia Vechiului Testament”. 
intru de douăzeci de ori pe internet, de pe laptop ori iPhone
parc-aș fi robot, sunt dependentă de facebook 
mai ceva ca la douăzeci și șapte de ani 
când aprindeam snagov, bt, uneori kent din oră în oră,
puteai sa-ți pui ceasul după mirosul de țigară.
noroc cu gumele “Nicorette” de m-am lăsat definitiv de fumat. 
mi-am pus la cap să le găsesc: Florin Iaru, Mircea Cărtărescu, 
Maria Cârneci, Călin Vlasie, Matei Vișnec, Emil Brumaru, 
Alexandru Mușina, Sevasie Bastovoi și cărți scrise de voi,
plus altele o sută și ceva cumpărate de la Bookfest.
Mântuitorului i se văd doar ochii din spatele lor, 
mi-e teamă să-L privesc, poate lăcrimează. 
în grabă fac rugăciunea de seară,
“cred Doamne, ajută necredinței mele” mă iartă, 
stii că te iubesc, mi-am luat o vacanță de scris”
umblă prin mine ultimul poem citit,
dorm cinci minute cu cartea-n mână, 
visez încâlcit prozopoeme, poezii, metafore în culori,
mă trezesc îmi vine “să da cu valu-n mal”.
scriu la fereastră, luna dă pe dinafară de plină nu pot adormi. 
la inimă o panică mă atacă,
iau alprazolam fară prescripție medicală, 
din cutia de pe noptiera mamei, ce merge pe-o sută de ani.
altădată citeam acatiste la doisprezece noaptea,
compuneam poeme cu rimă.
acum “Cântarea cântărilor” e pe sub pat, 
cu mătaniile se joacă pisicile, 
deschis e Ulciorul Pandorei,
poezia asta mă tine trează, parc-ar avea cofeină în ea.
îi fac în ciudă lui geo, iar a amestecat băuturile aseară
strigă la mine “închide calculatorul femeie, iar scrii, 
nu ies bani din poezii, consumi degeaba curentul, 
trag heblu, să știi!”
“nu-l sting c-așa mușchii mei vrea, de chichi, de michi, 
de-un leu bomboane și de restul mentosane.” 
citesc, scriu poezie cu atâta fervoare 
de parca-și fi la închisoare si libertatea mea ar depinde de asta.
sunt la răscruce, 
patru drumuri s-aștern sub picioarele mele,
poeta din mine nu stie pe care din ele s-apuce, 
Îngerul pazitor îmi șoptește abia auzit:
“spre Cruce femeie, spre Cruce!”( de Dorina Stoica)