Sfantul Mina si pocainta crestinului pierdut

Paşii m-au purtat intr-o zi la biserica ce are patron pe Sfantul Mina din din orasul in care locuiesc. Suferisem o paguba şi nadejdea nu-mi era decat la Dumnezeu si la Sfintii Sai. Auzisem despre acest sfant vorbindu-se cu respect dar si cu teama. Am intrat cu sfiala si m-am inchinat la icoana din pridvor iar apoi am lasat pomelnicul la sfantul altar.
Viata mergea inainte cu bune si cu rele. Uneori seara ingenuncheam si citeam "Acatistul Sfantului Mina", asa cum imi spusese parintele, cand am dat pomelnicul.

"Bucura-te, lumina celor pagubiti,

Bucura-te, taina care destainuesti nelegiuirea,

Bucura-te al umilitilor izbavitorule,

Bucura-te aflatorul lucrurilor pierdute,

Bucura-te aducatorul lor in starea in care au fost"

(din Acatistul Sfantului Mina)

Au trecut mai bine de doua saptamani de cand fusesem la acea biserica, cand, intr-o dimineata m-am trezit cu gandul la biserica de care apartinusem in perioada cand locuiam intr-un cartier de blocuri din centrul orasului. Ca din senin mi-am amintit de vizita pe care mi-o facuse intr-o zi parintele, impreuna cu doi consilieri, rugandu-ma sa fac mancare pentru pictorii care lucrau la pictura bisericii.
Nu mergeam la biserica, in acea perioada fiind intr-o goana continua dupa cele materiale. Am refuzat politicos dar fara vreo urma de regret sa ajut biserica. Au trecut multi ani de atunci, ani in care necazurile m-au facut sa batatoresc drumurile spre biserici si spre manastiri.
Cateva zile nu m-am gandit decat la osteneala celor care cu munca si cu banul lor au trudit pentru sfantul lacas, iar constiinta ma mustra atat de tare incat nu-mi puteam gasi linistea. Gandul salvator nu a intarziat sa vina. Voi merge la biserica aceea, voi sta la urma si ii voi spune parintelui ce ma apasa pe suflet.
Luand cu mine o suma de bani am mers duminica la biserica de care apartinusem dar unde nu am contribuit cu nimic la renovarea aceteia, desi mi s-a cerut doar sa fac de mancare la cativa oameni.   La sfarsitul Sfintei Liturghii i-am aratat parintelui chitanta ca dovada a achitarii unei foarte vechi datorii. Nu mica mi-a fost mirare cand, acesta mi-a raspuns punandu-mi mainile pe crestet, doar printr-un zambet plin de bunatate ca si cum m-ar fi asteptat in fiecare duminica sa vin asemenea fiului risipitor si sa spun: "Tata am gresit la cer si inaintea Ta."
Dupa un timp, Sfantul Mina, mare facator de minuni, m-a ajutat sa ies din necazul in care eram. Atunci am inteles ca sfintii sunt mijlocitorii nostri catre Dumnezeu si ne asculta intodeauna rugaciunile dar ne ajuta si sa ne indreptam viata amintindu-ne de pacatele si de datoriile noastre, mustrandu-ne putin aici pentru a nu patimi in viata vesnica.

Dorina Stoica (Acest articol a fost publicate pe crestin ortodox.ro)