joi, 25 iulie 2019

Ioan Șt. Pocovnicu, un învingător!



            Se spune că orice om ce intră la un moment dat în viața noastră este trimis de Dumnezeu cu un scop anume. Cu doi ani în urmă, mai exact pe la mijlocul lunii iunie, când erau toți teii în floare, prin intermediul preotului Sorin Adrian Filimon l-am cunoscut pe acel care a fost, dar nu mai este, căci a plecat din această lume tot într-o zi de vară, acum câteva zile, lăsând în urma sa în jur de 1400 de pagini ce au văzut lumina tiparului în acești ultimi doi ani ai vieții sale, din miile de pagini ale manuscriselor pe care și-ar fi dorit atât de mult să le tipărească ori să le încredințeze cuiva pentru ca să devină cărți.
            Moartea acestui truditor în ale scrisului, căci nu știu cum altfel aș putea numi un om atât de preocupat de a citi și a scrie, foarte puțin cunoscut în Bârlad, deoarece domnia sa, după ce a primit cărțile de la editura Sfera, cu care a lucrat în tot acest timp, le-a dăruit unor apropiați și nu a fost câtuși de puțin interesat de a-și face imagine, nici măcar printr-o lansare de carte ori fiind cooperant în a face un interviu pentru presă prin care să-l facem cunoscut celor din Bârlad. I-am respectat modestia, dar acum regret că nu am fost cu mult mai insistentă în a face acel interviu atunci când era încă în viață.
      Din mulțimea de manuscrise pe care mi le-a arătat în acea zi de iunie am ales a mă ocupa de cartea „Corecta interpretare a unor practici în Biserica Ortodoxă”, volum realizat în cooperare cu Ziarul Lumina și având binecuvântare din partea Preasfințitului Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, iar ca lector de carte pe pr. Cosmin Gubernat, consilier Cultural și Comunicații Media al Episcopiei Hușilor. Cartea a avut un tiraj de 400 de exemplare, din care o mare parte au fost donate Protopopiatului Bârlad spre a fi date în mod gratuit preoților, o mai mică parte la Episcopie, iar altele la Ziarul Lumina al Patriarhiei Române. Pentru truda domniei sale a primit „Scrisori de mulțumire” atât din partea Protopopiatului, cât și din partea Episcopiei.
            În autograful de pe exemparul ce mi-a fost dăruit de autor, cu inconfundabilul său scris de mână, Ioan Șt. Pocovnicu mă numește „nașa” acestei cărți, „mama lui duhovnicească”, deoarece nu numai că este cartea sa de debut, dar s-au parcurs toate etapele pentru ca legea colportajului să fie respectată putându-se încadra în categoria cărților de învățătură ortodoxă. O consider o carte utilă iar gestul de a o dărui se încadează în faptele milosteniei, căci a făcut-o în mod foarte discret și cu bucuria celui care dăruiește și nu așteaptă plată ori laude de la oameni, cu nădejdea de a face o faptă plăcută înaintea lui Dumnezeu și spre folosul oamenilor ce vor să trăiască ortodoxia corect și mult folositor.
            Domnul Ioan Pocovnicu era extrem de grăbit și graba făcea uneori dificilă, dacă nu chiar imposibilă colaborarea cu domnia sa timp de câteva zile, după care redevenea calm, blând și extrem de politicos! Pesemne era presat de timpul ce se scurta cu fiecare zi și orice minunt era important. Deoarece nu am mai putut să mă ocup de următorele manuscrise după cum i-am promis, i-am recomandat-o pe profesoara Emilia Bîrgău care, cu un efort însemnat, căci avea și sarcini de serviciu, i-a tehnoredactat cartea „Comori în cer”, două volume cuprinzând 717 pagini de memorii, amintiri, unele romanțate, poze de familie, documente, scrisori, un adevărat jurnal de viață cu bune și cu rele, cu împliniri, căderi, bucurii, dar mai ales cu pagini multe despre religia ortodoxă, despre rude, prieteni, oamnei deosebiți sau obisnuiti ce au trecut prin viața sa și pe care i-a considerat demni de a fi amintiți în carte.
            „De la nihil, la nihil sine Deo”, așa a fost viața doamnului Ioan Șt. Pocovnicu după cum bine a sintetizat prof. Emilia Bîrgău în titlul eseului ce prezintă cartea de memorii intitulată „Comori în cer“. ,,Autodidact, spirit competitiv, cu o modestie izvorâtă din smerenie, fin observator al realităților contemporane, trage un semnal de alarmă cu privire la ignoranța din societatea contemporană. A  încercat să scoată în evidență frumosul din om,  din lume și din viață în contradicțe cu anomaliile cu care se confruntă societatea actuală cu scopul evident de conștientizare  a acestora de către cititori și de ameliorare a lor. În cele două volume dezbate și subiecte cobtroversate precum: evoluționismul, spiritismul, homosexualitatea, incestul, sectele neoprotestante, ecumenismul, misterul morții lui Eminescu etc.” (prof. Emilia Bîrgău)
            Și ultima carte publicată a fost „Sfântul Obijduiților”, 253 pagini. „O pagină din istoria noastră adevărată altfel decât aceea ce ne-a fost și ne este încă predată. Căci cine nu-și cunoaște istoria (trecutul) este precum un copil care nu-și cunoaște părinții.” (Nicolae Iorga)
            Tehnoredactarea și culegerea textului aparține domnului Costel Romete. Este un punct de vedere personal și asumat despre o personalitate mult disputată  de pe meleagurile Hușilor, Corneliu Zelea Codreanu, scrisă și apoi publicată cu acel curaj pe care îl au oamenii ce știu că nu mai au nimic de pierdut sau de câștigat, că nimeni nu le mai poate face nici răul și nici binele, deoarece sfârșitul vieții lor pe acest pământ va veni la scurt timp după publicrea cărții.
            Domnul Ioan Șt. Pocovnicu mi-a demonstrat prin atitudina sa (deși nu cred că a avut intenția să demonstreze ceva cuiva) că nimic nu este imposibil când îți dorești cu adevărat să realizezi ceva, dar aceasta presupune dorință, voință, efort intelectual și mai ales perseverență, chiar dacă ai sănătatea șubredă. Nu știu în câte biblioteci au ajuns cărțile acestui cititor de profesie și scriitor de manuscrise, dar știu că tot ce a scris este o parte din rodul muncii sale de o viață petrecută printre cărți, printre oameni de valoare și în ultima parte a vieții în multă rugăcine, pocăință, apropiere de biserică și de Sfintele Taine ale Spovedaniei și Euharistiei.
            Onorată de a-l fi cunoscut în ultimii ani ai vieții sale, de a fi avut interminabile convorbiri telefonice și de a mă fi bucurat de deplina sa apreciere pentru calitatea mea de om, de creștin ortodox practicant, dar și de scriitor.
            Oarecare regret am însă că nu am reușit să-l ajut ca tot ce a avut de publicat să cunoască lumina tiparului! Au rămas în urma sa peste o mie de pagini de manuscris, o bibliotecă impresionantă, a rămas un spirit luminos și în sufletul celor câțiva bârlădeni care i-au cunoscut latura scriitoricească (demn de amintit este redactorul șef al revistei „Baaadul literar”, revistă în care a fost  publicat de mai multe ori, care atunci când a aflat despre moartea sa mi-a spus „l-am apreciat”, ceea ce nu este puțin lucru dacă avem în vedere cât de greu este să te bucuri de aprecierea domnului Gruia Novac!), părintele Adrian Sorin Filimon care i-a fost și duhovnic, Bogdan Artene de la Editura „Sfera” cu care a avut o foarte bună colaborare, prof. Emilia Bîrgău, eu și alții, nu prea mulți, dar oameni de calitate.
            Prin activitatea sa din ultimii doi ani de viață octogenarul Ioan Șt. Povovnicu ne-a demonstrat nouă, celor care îl vom păstra, dacă nu în inimile și în gândurile noastre, ci măcar în amintire, că totul este posibil dacă îți dorești cu adevărat. Pentru mine Ioan Șt. Pocovnicu este un învingător!
Dorina Stoica  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu