duminică, 26 august 2018

Doar eu te știu




îți aud strigătul ca de ied
rătăcit în pustie
la hotarul invizibil dintre
noapte și ziuă
doar pe mine mă dor
toate iubirile tale eșuate

aseară
când luna parcă luase foc
iar o stea se zbătea încâlcită
printre ramurile unei sălcii
ce-și pierduse niște rădăcini
prin izvoare
vedeam ningerea timpului
cu clipe
nisip și pulberi în vânt

plânsul
ca o ploaie obosită de toamnă
îmi spăla întristarile de pe față
și le închidea în inimă
așa cum picătura de apă
se închide în gheață