duminică, 29 aprilie 2018

Un domn al cuvântului și un neprețuit prieten al Bârladului, Ion N Oprea


Ion N. Oprea 


Să scriu despre cărțile pe care le-a publicat INO (așa cum îi spun prietenii și are mulți și are buni prin toată țara și nu numai), ar fi un efort inutil deoarece fiecare dintre cărțile sale cuprinde spre final note cu toată opera acestui prolific autor și o listă lungă cu notele de lectură și cronicile despre cărțile sale scrise de cititorii săi, mulți și aceștia și răspândiți prin țară și prin lume. Despre domnia-sa poți citit și pe Wikepedia, acolo unde lesne găsești date despre personalități ale culturii naționale și internaționale.
Harnic și consecvent, abordând diferite genuri literare, navigând ca un temerar pe nesfârșitul internet de unde culege texte reprezentative, potrivite temei abordate, conectat prin email cu mulți autori, domnul INO ține pasul cu realitatea vremurilor pe care le trăiește, spirit tânăr, iscoditor și permanent creator.
Răsfoind cărțile pe care aproape lunar autorul le expediază prin poștă colaboratorilor săi, poți avea în față o oglindă uriașă a lumii în care trăim, cu bune dar și cu rele, un fel de mozaic captivant, util pentru documentariști și nu numai. Cărțile pe care le-a publicat octogenarul ziarist și scriitor ar putea umple câteva rafturi dintr-o mare bibliotecă și sunt material documentar oricărui căutător de informații din domenii umaniste, sociale, literare, artistice, memorialistice, istorice, geografice, politice și chiar religioase.
În anul 1951 domnul Ion Oprea termina cursurile liceului Gheorghe Roșca Codreanu! Eu mai aveam un an până să mă nasc! Parcă nu-mi vine să cred că sunt contemporană cu domnia sa și totuși sunt! Anul acesta minunatul journalist, scriitor și om de omenie a împlinit venerabila vârstă de 85 ani.
Pe mine mă lasă fără cuvinte de fiecare data când ocazional, din păcate atât de rar, domnia sa vine la Bârlad la câte un eveniment cultural. Aspectul fizic ce nu trădează anii, acuratețea simțurilor, vioicinea, erudiția dar mai ales bunătatea, toate acestea la un loc te fac să privești trecerea anilor cu seninătate și fără teama că timpul este dușmanul nostru numărul unu.
S-ar cuveni ca Bârladul să-i dedice un eveniment special și să-l sărbătorească, dându-i considerațiunea pe care o merită din plin. Aș merge mai departe (ofensând poate pe unui, pe alții) considerând că merită titlul de Cetățean de onoare! Consecvent și neobosit, de cele mai multe ori pe banii dumnealui publică autori neconsacrați, scoate din negura vremii personalități culturale, istorice sau religioase aproape uitate dând dovadă de respect pentru om și pentru cuvântul scris, având convingerea că prin munca sa va lăsa celor ce vor urma mărturii ale epocii în care a trait și pe care a reprezentat-o și încă o reprezintă cu cinste. Asemenea vechilor cronicari, însă cu mijloce moderne, cu spiritul mereu treaz de journalist profesionist, scormonește trecutul foarte îndepărtat (fiind pasionat de civilizația dacilor), dar are ochiul mereu atent și simțul critic treaz îndreptat spre contemporaneitate.
Mă încearcă o mare emoție dar și recunoștință amestecată cu imposibilitatea de a dărui și eu măcar prin cuvinte în aceiași măsură în care îmi dăruiește domnia sa lună de lună cărți voluminoase, muncă adunată, efort intelectual dar și spațiu în cărțile dumnealui unde mă publică.
Împătimit istoric al presei moldave în mod deosebit, necunoscut atât cât ar merita și neapreciat la justa sa valoare, Ion N. Oprea merită un loc de cinste în bibliotecile noastre, în istoria literaturii române măcar în calitate de cronicar, dacă nu de scriitor și mai ales merită prinosul de dragoste, prețuire și admirație acum, la împlinirea acestei frumoase vârste. Pot afirma cu multă convingere că poate sta alături de alți jurnaliști și autori  mai tineri egalându-i și chiar putând să-i întreacă.
Scurtul meu elogiu se încheie aici! Am dorit să-i adresez doar un mesaj de suflet, din suflet și să-l asigur că pentru mine este un exemplu de perseverență, de temeritate în a înfrunta vremurile, mereu având condeiul harnic și mintea trează.
Să sărbătorim împreuna prin cuvinte, cu o mulține de cărți în față un om de valoare, un bun creștin, un iubitor de neam și țară, un spirit înalt asemenea multor altor spirite alese pe care le-a dat Moldova mea iubită.
La mulți și rodnici ani să ne trăiești, prietene INO!
Dorina Stoica


marți, 24 aprilie 2018

Cunosc o femeie



Cunosc o femeie
cu mâinile foarte lungi
îndreptate spre semeni.
Trupul ei pare crescut pe o inimă
atât de mare în care încap
toți sărmanii pământului, toți orfanii,
toți copii fără sărbători, fără onomastici
și toate mamele care și-au îngropat pruncii.
Cunosc o femeie
căreia îi crește în fiecare dimineață câte
o pereche de aripi pe care le dăruiește
celor triști și singuri învățându-i apoi
să zboare.
Cunosc o femeie
cu cearcăne-adâncite sub ochii
în care se oglindește un petic de suflet
deschis ca o floare de nufăr,
ca o floare de crin,
ca o floare a florilor,
ca o floare de mai.
Cunosc o femeie atât de frumoasă
ce zâmbind printre lacrimi
este a tuturor și a nimănui, Karmen Suciu.(DS)