marți, 2 ianuarie 2018

Despărțire (de anul 2017)


în două geamantane mari i-am pus:
o mulțime de haine cumpărate
și apoi aruncate prin dulapuri,
un dușman de care momentan m-aș putea lipsi,
câțiva prieteni ocazionali, majoritatea virtali,
zece cărți pe care le-am scris, publicat, dăruit…
ce mi-o fi venit ca de atâția ani
să tot scriu într-o veselie, proză și poezie?
i-am dat și mulțimea de ore pierdute
pe spații virtuale, trăgând pagina când în sus,
când în jos, fără nici un folos, vreo 20 de poeme
cele mai multe dintre ele banale
(atâtea am scris într-un an!)
& un buchet de flori uscate
păstrate de la ultima lansare de carte.
lista cu prietenii blocați”,
câteva perechi de pantofi purtați, furii,
frustrari, drumuri obositoare,
rugăciuni amânate, și multe, multe păcate!
m-am gândit în ultima clipă să-i ofer
pletele mele cărunte, cearcănele adânci, ridurile,
tensiunea oscilantă, colesterolul mărit,
pietrele de la rinichi, durerile de cap matinale,
și oala cu sarmale pregătită pentru revelion!
dar deja bagajul e mult prea greu.
i-ar putea trece prin minte să nu mai plece,
ori să mă pună să i-l car eu.
și ca să nu mă dea în judecată că l-am folosit
fără a fi plătit, îi depun în cont
cei o sută treizeci de lei
câștigați în ultimii cinci ani,
din drepturi de autor! 
(Dorina Stoica)