duminică, 15 octombrie 2017

O invitație onorantă la "Colocviul de literatură creștină" edița III-a organizat de "Ziarul Lumina"


Într-o superbă zi din prima parte a lunii octombrie (mai precis pe 12 oct) am dat curs cu mare bucurie invitației venite din partea Danielei Șontică coordonatoarea suplimentului “Lumina Literară și Artisică” de a participa timp de trei zile la “Colocviul de poezie creștină” a Ziarului Lumina având ca temă “Poezia închisorilor comuniste”.
Ziua de 13 octombrie a fost dedicată exclusiv acestei activități.
Expunerile și dezbateri, au avut loc în sala „I.G.Coman” a Facultății de Teologie Ortodoxă din București, Au susținut alocuțiuni: criticul literar Christian Crăciun, părintele Nicolae Bordașiu, scriitoarea Monica Pillat, iar din partea publicului au avut intervenții: Marilena Istrati, Paula Romanescu, Liliana Popa, Costin Tuchilă. Din versurile poeților din închisorile comuniste a recitat inegalabila actriță, Lidia Popița-Stoicescu la finalul dezbaterii. Mesajul din partea Patriarhului României la tema „Transfigurării suferinței prin credință și creație poetică” a fost citit de Preasfințitul Părinte Episcop Varlaam Ploieșteanul. Conferința a fost moderată de pr. Nicolae Dascălu, directorul publicațiilor Lumina, și Daniela Sontică.

Palatul Patriarhiei de curând restaurant a fost vizitat de către participanții la colocviu care s-au închinat apoi în Biserică la moaștele Sfântului Dimitrie Basarabov. La Așezământul Sfântul Andrei, după o agapă creștină ne-au fost oferite câteva daruri din partea organizatorilor evenimentului.
Am plecat apoi cu un autocar în pelerinaj spre Mănăstirea Cernica. Aici ne-am închinat în biserică la moaștele Sfântului Calinic, apoi am mers pe jos spre cimitirul mănăstirii. Toamna ne-a însoțit îmbrăcată în culori vii desfătare privirii. Părintele protosinghel Ignatie Grecul ne-a povestit despre personalitățile îngropate aici, fruntași ai vieții culturale și politice, precum: Gala Galaction, Naum Ramniceanu, istoricul Ioan Lupaș, pictorul Ion Tuculescu, mitropolitul  Nifon, Tudor Minulescu,  Gurie Grosu, mitropolitul Basarabiei Pan Halippa, luptătorul pentru unirea Basarabiei cu patria-mamă, Alina Știrbei, Greceanu, Filipescu,  părintele Dumitru Stăniloae unul dintre cei mai mari teologi ai României și ai lumii, Ioan Ianolide, Tit Simedrea, cel care s-a opus deportării evreilor în lagărele din Transnistria.  Dintre toate povestirile depănate molcom de părintele Ignatie mi-a rămas în minte cea despre preotul Ilie Cioruț al cărui mormânt se află foarte aproape de biserica cimitirului, străjuit de o cruce modestă din lemn având în vază flori proaspete aduse de foști fii duhovnicești care îl caută și acum, așa cum ne-a spus părintele. Acest părinte Ilie Cioruţ nu încuia ni­cio­dată uşa şi nu păstra nimic din ce primea nici bani și nici alte lucruri, dăruia totul. Arunca la întâmplare prin cimitir toate darurile. Banii îi "semăna" în spatele bisericii, să-i ia ci­ne­va mai strâmtorat şi în mai mare nevoie ca el. In ficare dimineața când se trezeau monahii mai tineri găseau la ușa chiliei câte un măr, o pâine, un borcănel de dulceaţă. Era felul său de a fi milostiv mai înainte de a începe o zi de rugăciune. Așa considera el că trebuie să fie un călugăr mereu milostiv, mereu cu gândul mai mult la fratele său decât la el. Si cu cât dăruia mai mult, cu atât credincioșii îi aduceau mai mult iar el dăruind devenea din ce în ce mai sărac. La moartea sa în chila părintelui nu s-a găsit aproape nimic în afară de o rasa ponosită, și crucea de mormânt sub pat pregătită din vreme. Într-un bilețel pe care îl lăsase scris cerea să fie îngropat așa cum a venit pe lume, gol învelit într-o rogojină. Părintele Ignatie ne-a mai spus că mulți credincioși și fii duhovnicești ai părintelui Ilie Cioruț vin să se închine la mormântul acestuia și cred că îi ajută și că este sfânt.
Soarele a privit preț de câteva minute în urmă anunțând că ziua de mâine va fi la fel de frumosă asemenea celei care tocmai s-a sfârșit, apoi a dispărut în pădurea de la marginea lacului Cernica. Peste cimitirul mănăstirii s-a lăsat întunericul. Am pornit în grupuri mici pe drumul de întoarcere spre biserica mare a mănăstirii.
Oboseala unei zile pline s-a adunat în picioarele ce au deveit dureroase și grele. În muzeul mănăstirii unde am intrat era rece, mult mai rece decât afară. Părintele Ignatie ne-a aratăt comorile adăpostite aici și ne-a vorbite despre vechimea și proveniența lor. Colecţia muzeeală a mănăstiri adună numeroase obiecte liturgice, icoane, chivote, veşminte, cărţi vechi, hrisoave şi manuscrise lucrate de monahi iscusiţi. Amintim doar icoana Maicii Domnului cu Pruncul, icoana făcătoare de minuni a Sfântului Ierarh Nicolae. Apoi icoanele unor zugravi din Şcoala de la Cernica: Nicolae Polcovnicu, Adam Zugravu, Fotache, Grigore Frujineschi. Erminia, Numeroase veşminte ţesute cu fir de aur şi argint, potire, evanghelii şi cruci sunt donaţia Sfântului Ierarh Calinic. Muzeul are  și tablouri, ale unor cunoscuţi pictori moderni ca Theodor Pallady şi Ion Ţuculescu.
Mult-așteptatul moment poetic susținut de noi, cei invitați a avut loc într-una din sălile muzeului unde au fost aduse câteva scaune, insuficiente însă pentru toate picioarele obosite. Am  ascultat poeme frumoase dar surpriza serii a fost atunci când părintele Ignatie Grecul, acel care ne-a  fost ghid, smerit s-a desconspirat ca fiind poet. Pentru unii poate nu a fost o surpriză, pentru mine însă, da!

Atunci când, cu vreo ocazie oarecare cineva dăruiește cărți mă încearcă așa, o emoție amestecată cu teamă și nerăbdare. Emoție deoarece îmi doresc acea carte așa cum un copil poftește dulciuri, teama este că tocmai eu nu voi primi cartea râvnită, iar nerăbdarea este de a pătrunde în universal poetic al unui necunoscut, ca și cum aș intra pe o ușă deschisă în casa cuiva.
Mi-am dorit cartea și când la ieșire am primit-o i-am făcut loc în geantă și apoi după ce am lecturat-o, în inima mea.
După cină în București la Așezământul Sfântul Andrei de la poalele Dealului Patriarhiei, am continuat să citim din creațiile proprii, cu toții în același duh al poeziei și al credinței care unește suflete și le înalță.
Dimineață, în Catedrala Patriarhală alături de o mulțime de credincioși veniți la Sfânta Liturghie am prăznuit-o pe Cuvioasa Paraschiva.
Aduc mulțumire organizatorilor pentru excelenta activitate, ospitalitatea de care am avut parte, noi cei veniți din provincie și pentru darurile oferite.(DS)