miercuri, 30 august 2017

"O carte despre cărți ce întind punți între inimi" (Cornel Galben- Lecturi aleatorii, vol III, Editura Pim 2017) de Dorina Stoica




Pe scriitorul Cornel Galben l-am cunoscut în primăvera acestui an,
datorită cărții mele “Pâinea lui Bragi”, apărută prin grija Editurii “Paralela 45”, respectiv prin bunăvoința cunoscutului poet și editor, optzecistul Călin Vlasie, care a avut strălucita inspirație de a face un cenaclu on-line pe facebook, ce a dat naștere unui adevărat fenomen, determinând o emulație creatoare deosebită de poezie postmodernistă. O poezie pe care am îndrăgit-o și am început să o citesc, să o scriu cu timiditate, iar în final, după ce am prins curaj, am încredințat manuscrisul editurii, care mi-a publicat volumul în Colecția Qpoem. Am trimis apoi cartea la mai multe reviste, printre care și la revista “Ateneu” din Bacău. Aici, cartea a intrat sub ochiul critic al autorului mai sus amintit, care a scris o cronică ce a fost ulterior publicată în revista băcăuoană, dar și în cartea domniei sale, “Lecturi aleatorii”, vol. 3, Editura Pim, Iași, 2017. Și pentru că iubesc amănuntele voi reproduce și autograful de pe cartea oferită chiar de autor, cu ocazia lansării la Bârlad a cărții mele cu note de lectură, “Lumina din cuvinte”, tot o carte despre cărți, ce a fost editată la Editura Corgal Press din Bacău. Iată cum sună autograful: “Poetei Dorina Stoica, această poveste despre poeți și poezie, cu toată dragostea întru Domnul, Bacău, 5 mai 2017“.
Iubitoare fiind de cărți, de povești despre cărți, dar și de poezie, m-am aplecat cu răbdare de cititor înrăit asupra acesteia, iar după lectură am purces la scrierea câtorva impresii de cititor, așa cum obișnuiesc să fac în ultimul timp.
Este o carte ce are atâtea pagini încât să poată fi începută, dar și terminată fără a plictisi cititorul. Cuprinzând 50 de cronici doar la cărți de poezie și având între 2 și 4 pagini fiecare text, exact atât cât este necesar pentru a fi citite cu interes, acestea scot în evidență versurile reușite ale autorilor, citate și atent selectate pentru a atrage atenția asupra poetului și a cărții sale.
Titlurile eseurilor, inspirat compuse, creionează într-o propoziție esența cărții luată în vizor. Cornel Galben stăpânește condeiul pe care îl mânuiește în mod profesionist.  Aceasta este explicabil dacă avem în vedere bogata experiență ca ziarist profesionist. Remarcabilă este și meticulozitatea (pe care am observant-o și când mi-a fost redactor de carte), de a da tiparului texte impecabile din punctual de vedere al compoziției, al culegerii, dar și al eliminării greșelilor aproape nelipsite din cărțile care se tipăresc astăzi la edituri mărunte, pe banii autorilor.
Voi evidenția câteva texte din carte, despre poeții ale căror volume, după lectura acestor cronici, îmi doresc să le citesc ori chiar să le am în biblioteca personală, deși fiecare cronică are ceva distinct, interesant și deschide o ușă spre o sală de lectură dintr-o ipotetică bibliotecă, ce ar putea cuprinde toate cărțile de poezie ce s-au scris, dacă nu în lumea întreagă, măcar în limba română.
Despre poetul Emil Ariton (“Transplant de sinceritate” – Editura “Crigarux”, Piatra Neamț, 2007), printre altele spune că “este un artizan al compoziției”, că “știe să vrăjească iubitorul de poezie”, și că “a ars rapid etapele, îndreptându-se cu pași siguri spre poezia adevărată”.
La Ștefan Balău volumul “Foc de seară” ( Editura “Ginta”, Cluj Napoca, 2015), este hotărâtor pentru destinul său poetic și “plasarea lui pe o orbită în care ar fi meritat de mult să fie”, un poet ce are un “condei aplicat și deplin stapân pe uneltele sale”.
Băcăuanul Vasile Bardan, ale cărui manuscrise au fost oprite de către cenzorii vechiul regim, intră în atenția cronicarului cu volumul “Poeme ciuruite” (Editura Nouă, București, 2010), apreciat de către Daniel Cristea Enache, ceea ce nu este puțin lucru!, “… sfichiuind tarele postdecembriste, înălțând și imne iubirii ori rugi către Dumnezeu, cerându-i ca, după moarte, să nu-l ia în ceruri, ci să-l lase tot în lume unde e /‘...destul/ de întuneric’/”.
Cronicile laudative lecturate până la pagina 27, inclusiv cronica la cartea mea, intitulată “Între sacru și profan” (pe care am citit-o prima, se înțelege!), m-au făcut să trag tardiv concluzia că domnul Cornel Galben a ales să scrie doar de bine. Despre Constanța Caităr Ghioldum, ce debutează la vârsta pensionarii ca poetă, cu placheta „Zbucium” ( Editura „Magic Print”, Onești, 2007 ), scrie însă și un pic mai critic:  “zbuciumul său este umbrit de calitatea mai mult decât modestă a versurilor, aspect intuit, chiar de versificatoare”. Totuși, paradoxal, dar nu de mirare, s-au găsit și unii care să-i aprecieze versurile. Eseul se intitulează sugestiv „Zadarnicul zbucium”.
Un alt eseu, intitulat “Sătul de lucruri sfinte”, se referă la volumul intitulat ”Lumea se petrece” (Editura „Ateneul Scriitorilor”, 2015), al cunoscutului poet băcăuan Calistrat Costin, cel ce scrie o poezie a dezgustului pentru o lume nesigură, în care toate valorile sunt relative și efemere.
De o cronică favorabilă beneficiază și noua carte a Loredanei Dănilă (Editura “Ateneul Scriitorilor”, Bacău, 2011), intitulată „Suflet de rezervă”, despre care Cornel Galben scrie, citez: “… ne convinge că prin poemele sale sensibile, melancolice, delicate, de un lirism aparte, și-a consolidat statutul configurat prin celelalte trei volume apărute, atestat acum și prin titlul de membră a Uniunii Scriitorilor.”
Despre poeta Corina Dimitriu, „În preatîrziul clipei”, (Editura „Rovimed Publishers”, Bacău, 2014) scrie (m-am bucurat să decopăr aceeași concluzie pe care am tras-o și eu atunci când am scris despre cartea de debut a Corinei): „Ce e important este că poeta și-a găsit calea și chiar dacă în nici un vers nu-L numește, iubitul nu e nimeni altul decât însuși Iisus Hristos, Cel răstignit pentru mântuirea noastră...”
Și povestea despre poeți și poezie continuă și ne prinde cu titluri la fel de inspirate, precum “Smerita cugetare” despre poetul-medic Ioan Gându, cu a sa carte „Fulgurații din adânc” (Editura „Studion”, Bacău, 2016), care “știe să fie și un doctor de suflete, luminând aidoma unui soare”, dar și “33 de rostiri hristice”, despre cartea „33 de poezii șoptite” ( „Rovimed Publishers”, Bacău 2013), a poetei creștine Tincuța Horonceanu Bernevic, o poetă înduhovnicită în cuvânt și foarte sensibilă în versul său.
Cartea “Dicționarul lui Dumnezeu” (Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2008), aparținând preotului Nicolae Jinga, „trăitor într-o lume întoarsă pe dos”, este conform celor scrise de Cornel Galben, care îl numește “Un Iov al cuvântului”, “psalm și epifanie totală,” “jertfă întru cuvânt”, iubire față de Creator.
Un alt poet al Luminii, pe care îl știa doar ca pe un bun creștin iar apoi a aflat că este poet, Mircea Constantin Jurebie, autor al volumului “Gânduri...” (Editura „Ateneul Scriitorilor”, Bacău, 2016), spune că are „versuri scrise în dulcele stil clasic, cu ritm și cu rimă cu strofe atent construite și cu veritabile demonstrații de virtuozitate, mai rar întâlnite la poeții de azi”, genuri poetice mai puțin abordate în prezent (rondel, sonet, glosă franceză, poezie cu strofă cvinarie sau senarie).
Poetului Mihai Meticaru îi este dedicată o cronică intitulată „Alergătorul după veșnicie”, referitoare la volumul „Arca lui Petrarca” (Editura Fundației Culturale „Poezia” , Iași, 2008), o carte cuprinzând 65 de sonete, “nu toate... perfecte, nu todeauna sintagmele sunt fericit alese, nu mereu invențiile lexicale... se armonizează în cadrul  poemului...”
Aleatoriu am scris câteva cuvinte despre unii poeți recenzați de autorul cărții „Lecturi aleatorii”, Cornel Galben, aproape nelipsit cu astfel de cronici din paginile celor două publicații băcăoane ale USR, “Ateneu” și „Plumb”, și nu numai, autor al unor dicționare ale personalităților din această zonă, harnic și vrednic truditor al cuvântului, cu mare dragoste pentru semenii scriitori, cu un dezvoltat simț al mesajului pe care poetul dorește să-l transmită în cartea sa și cu o vervă binecuvântată de Har atunci când cărțile despre care scrie conțin poezie cu tentă religioasă.
Scrierea unei cronici, mai ales când aceasta este făcută de către cineva care nu cunoaște autorul este un gest lăudabil, dezinteresat și sincer, iar publicarea acesteia și într-o revistă ori carte tipărită reprezintă și mai mult, pot spune chiar că este mucenicie literară.
Îi mulțumesc  autorului, mă bucur că am fost inclusă în cartea doamniei sale și mă onorează faptul că ne-am cunoscut personal. O carte de cronici ar putea fi socotită, de mulți cititori amatori de romane siropoase, monotonă,  neinteresantă, banală. Pentru un cititor de cărți despre cărți, cartea este nu numai utilă, dar și orientativă atunci când acesta aleargă după cărți prin librării ori târguri de carte.
Afirm cu toată convingerea, că acest gen de scrieri pe care uneori le fac și eu, întind generos punți între inimi.
 Dorina Stoica
28 august 2017
 
Scriitorul CORNEL GALBEN - Bacău