luni, 5 iunie 2017

Ecouri “Lumina din cuvinte” de Dorina Stoica – Editura CorgalPress Bacău 2017 -Petruța Chiriac

Prof Petruța Chiriac, scriitoare

Am citit, am ascultat, ori pur și simplu am notat diverse opinii și comentarii cu prilejul prezentării câtorva dintre cărțile poetei Dorina Stoica (astăzi, 27 mai 2017), aflând că este vorba de a zecea sau unsprezecea, cartea lansată având un titlu, pe care noi, de fapt îl simțim odată cu lectura fiecărei apariții editoriale și anume “Lumina din cuvinte”.
Cu tot respectul pentru evoluția fericită a autoarei, nu voi aminti începuturile cenacliste din perioada anilor de studiu la Colegiul Ghe, Roșca Codreanu, ci doar un alt titlu interesant: „De Florii în Țara lui Iisus”( Editura Sfera 2013), eu permițându-mi, de fapt, și o apreciere, așteptată de mulți colegi, pentru revista „Academia Bârlădeană” , referitoare la o carte anterioară acesteia, dedicată mamei, „Raiul în care am fost”. Dar poate cuvintele poetului Simion Bogdănescu din prefața “Discretă ca rugăciunea”, pentru cartea “Daruri”, au convins mai mult, sau poate din motive de pagină.
Sigur că multe dintre versurile Dorinei Stoica recitate ori doar citate la unele întâlniri amicale, cu diferite teme, de compoziții muzicale, au întărit opinia poetului din aceea Prefață.
Iată, le vom nota și noi aici, găsind că sunt o bază de reflecție pentru generația la care mă voi referi și eu în următoarele rânduri: „sunt zile/ în care sunt strună/ pe care se cântă discret/ o muzică lină/ și sfântă/ asemenea lui sonet”/ , spune poeta în volumul „Daruri”- 2009.
Și în sfârșit, de ce „Lumina din cuvinte” (Editura CorgalPress –Bacău , 2017). Citind-o atent poți reflecta și asupra titlului “Neobosita căutare a târâmului magic” oferit ca Introducere, respectiv prefață cu note de lector semnate de critic literar Cezarina Adamescu (20 martie 2017).
Invitația la lectură și desigur meditația e întărită, aș spune eu, tot ca cititor și autor de eseuri, și de mottoul din poezia Marianei Mihai din poezia (“Eu nu scriu poezie”), “atât cât se mai poate și lângă mine Ești/ Vom scrie împreună cu litere cerești” .
Iată de ce parcurgând fiecare text al cărții și înțelegând bine de ce, astăzi, mijlocul tehnic, respectiv calculatorul nu este chiar așa, un mijloc în sine, atunci când acesta este dublat de aparițiile editoriale. Ele ne trimit spre o altă fațetă a lucrurilor, și anume aceea a nevoii oamenilor de a se cunoaște, cu orice preț, îndeosebi la modul sensibil, și nu al pierderii, ci, chiar al regăsirii.
În ce sens? După al doilea război mondial, oamenii de cultură și nu numai refuzând să se mai regăsească în modelele de tot felul, acestea culminând cu extremele, în goana după geniile tip (...), să nu la mai notăm, au mers pe ideea
„vom veni cu principii noi și baze... fără statui, sau alte statui”. 
Și iată ce-mi spuneam de la lectura simplă a acestor generoase căutări, descoperind în ele, o dorință sinceră de evitare a conflictelor. Cel puțin la noi, după 1989, mergându-se pe o recunoaștere și pe o menționare a nevoii de a păstra valori  precum cele interbelice. Le pot păstra în alte condiții? Atunci, haideți mai întâi să ne cunoaștem!
Iată o provocare a unei lecturi exprimată dincolo de diferențieri și de recurgerea la conflict. Dimpotrivă un semn de reverență, față de „colegii de breslă”, a căutării „luminii din noi   și din semeni”, acelei lumini care “hrănește”, “potolește setea și ne tămăduiește”, după cuvintele  autoarei din “Motivație”.
Deci e nevoie mai întâi de a ști să păstrezi și nu de a anula. Iar autoarea vorbind cu sufletul generos caută binele din metaforele scriitorilor prezentați în carte și ne va convinge, pe măsura parcurgerii fiecărei cronici din volumul de față , de sentimentul transmis prin titlul “Lumina din cuvinte”.
Cum să-l mai cunoști altfel pe cel din Iași, Cluj, Timișoara, sau pe cel plecat departe, peste granițele tării, decât astfel.
Felicităm autoarea!
Petruța Chiriac 
Cronică publicată în Ziarul "Meridianul de Vaslui" din 15 iunie