luni, 13 februarie 2017

“ Să te pregătești de Cer“, de Mihai Marian

“ Să te pregătești de Cer,
a
șa mi-a spus într-o noapte un înger
nu
știu dacă era alb sau negru în visul meu incolor
Astfel începe poemul Zbor, din cel mai recent volum de poezie al Dorinei Stoica — Pâinea lui Bragi, apărut în colec
ția Qpoem, la editura Paralela 45.
Fac referire, pentru
început, la acest poem, deoarece mulți dintre cei care cunosc scriitura Dorinei, știu că aceasta este una ( așa cum spune chiar Alexandru Cistelecan ) plină de smerenii și iluminări traduse delicat și prețios. Aș mai adăuga că poezia dumneaei, până la acest moment, era de asemenea una de avertizare, de atenționare asupra actului de ruptură ce are loc între Dumnezeu și om, o interfață ce rezultă, în mod paradoxal, din convingerea dacă Dumnezeu ar fi făcut numai oameni sfinți și niciun păcătos, e ca și cum i-ar fi dat omului, pe motiv că vederea este superioară auzului, patru ochi și nicio ureche ( De Genesi ad litt. X||, viii).
Spun p
ână la acest moment pentru că cei ce vor citi cartea, vor avea parte de surprize.
Știți că există o vorbă:/ You can't teach an old dog new tricks! Ei bine, Dorina exact asta face cu poezia sa în acest volum. O învață trucuri noi, nu o lasă să se mai constituie într-o problemă narativă; realitatea zilelor noastre devine proxima divinitate — “mi-am luat concediu în a doua lună
din vacan
ța de vară a elevilor
cu
începere de la prima explozie solară“— concediu pe facebook.
Apoi,
încetează să mai fie tranzacție difuză între poruncile biblice și legile moderne, și definindu-și sensul face un efort de coerență pentru a subzista socialmente: două tinere plimbau prin parc
dou
ă neputințe așezate
comod
în scaunul cu rotile.
Se vedea de departe c
ă sunt
moldovence de dincoace de Prut
dup
ă accent și frumusețe. Ușor aplecate.
De remarcat este că evaluarea realită
ții depinde de constatare personală: dă-mi tanti ceva de pomană
îmi poruncește aurolacul din schimbul unu.
dispari
îl lnjură un bărbat elegant
m-am s
ăturat de voi, cerșetori nenorociți
duce
ți-vă la muncă, în pana mea.“ — duminica la prânz.
Totu
și, ca în poeziile anterioare, Dorina Stoica acordă atenție deosebită și nu uită acele detalii ale căror concretețe ajută la configurarea stărilor sufletești, ajută la descifrarea imaginarului poetic. a nimănui sunt
iubesc trăiesc în lumea mea
un singur înger mă cunoa
ște
și pentru că trebuia
să mă poarte cineva în pîntec
feciorelnic poftitor
rodind obedient montat
am o mamă. “
Virtu
țile fonetice ale cuvintelor
sunt mortarul ce
ține laolaltă multitudinea de ipostaze ale unei realități absolute, total circumscrise dorinței de-a stabili locul și rolul omului pe-această lume.
“întotdeauna privesc numai în sus.
să nu uit,
geamul meu este
cu cincizeci de centimetri
sub nivelul străzii.“
Uneori demersul tautologic sugerează orizontul raportării la lumea modernă printr-o rela
ție personală, plurală, cu ironia perpetuă a ceea ce înseamnă exigența unui echilibru interior. (vezi poezia Vinul)

Concluzia este că citit cu atenție și fără prejudecată, volumul Pâinea lui Bragi, cu toate că nu lasă loc în totalitate unui stil unitar, lasă însă loc unui bilanț favorabil, surprinzător prin viziune, reflecții, curiozitate, compasiune față de natura umană și slăbiciunile ei, față de starea de imperfecțiune a întregii lumi.
MIHAI MARIAN 13 februarie 2017